ICCJ. Decizia nr. 5934/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 noiembrie 2004, reclamanta SC I.I. SRL Otopeni a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea deciziei nr. 310 din 4 noiembrie 2004, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal nr. 701/2004, al Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Ilfov și a fost respinsă cererea de suspendare a executării procesului-verbal, până la soluționarea contestației.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia atacată s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal și a fost respinsă cererea de suspendare a executării acestui proces-verbal, până la soluționarea contestației.
Reclamanta a mai susținut că la data de 23 iunie 2004 a contestat procesul-verbal prin care a fost obligată la plata către buget, a sumei de 24.395.953.816 lei, reprezentând T.V.A. dedusă și penalități aferente, dar autoritatea emitentă, care avea obligația ca în termen de 5 zile să înainteze contestația la organul competent, potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. fisc., a formulat la data de 1 iulie 2004, o plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și abia la 7 iulie 2004 a înaintat contestația, spre soluționare.
Reclamanta a mai arătat că măsura suspendării soluționării contestației nu era oportună, iar respingerea cererii de suspendare a executării actului atacat este atât nelegală, cât și inoportună și netemeinică.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 351 din 1 martie 2005, a respins acțiunea, ca nefondată și a respins, ca fiind rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării procesului-verbal.
Instanța a reținut ca fiind îndeplinite cerințele Codului de procedură fiscală, pentru suspendarea soluționării cauzei. Cu privire la cererea de suspendare a executării procesului-verbal, instanța de fond a apreciat că, având în vedere cuantumul datoriei, raportat la cifra de afaceri, împrejurările invocate de reclamantă nu reprezintă motive temeinic justificate.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamanta SC I.I. SRL Otopeni, susținând, în esență, că:
- în mod greșit instanța a reținut aplicarea în cauză a prevederilor art. 184 C. proc. fisc., republicat, deși reclamanta și-a întemeiat contestația pe prevederile art. 179 alin. (2) C. proc. fisc.;
- instanța nu s-a pronunțat asupra unor acte cu care dovedește situația financiară actuală;
- nu s-a specificat în hotărâre care este cifra de afaceri a recurentei-reclamante;
- instanța ar fi trebuit să suspende numai soluționarea criticii care avea legătură cu plângerea penală și să le soluționeze pe celelalte.
Recursul este fondat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3206/2001, recurenta-reclamantă a achiziționat de la SC I.I. SRL, un imobil pentru care organele de control nu au acordat dreptul de deducere a T.V.A. în sumă de 11.400.000.000 lei, întrucât la data înregistrării în contabilitate a facturii - iunie 2001, societatea vânzătoare nu era proprietara imobilului. Aceasta a intrat în posesia imobilului la data de 24 august 2001.
Prin adresa nr. 355336 din 1 iunie 2004, Administrația Finanțelor Publice a sectorului 2 a comunicat faptul că SC N.C. SRL nu a depus toate raporturile semestriale și deconturile pe valoarea adăugată pentru anul 2001. Din decontul de T.V.A. aferent lunii în care a avut loc facturarea, precum și din lunile următoare, a rezultat faptul că societatea vânzătoare nu a înregistrat T.V.A. colectată, iar din declarațiile privind obligațiile la bugetul de stat, a rezultat că operațiunea de vânzare a imobilului nu este înregistrată.
Prin adresa nr. 63068 din 1 iulie 2004, organele de control au înaintat o copie a procesului-verbal nr. 701/2004, Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 6, în vederea constatării existenței infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 87/1994, republicată, precum și pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 288 C. pen., respectiv uz de fals prevăzut de art. 291 C. pen. Prin decizia nr. 310 din 4 octombrie 2004, Agenția Națională de Administrare Fiscală a suspendat soluționarea cauzei.
Dispozițiile art. 183 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, prevăd că: "organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei, atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control, a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
Prin adresa nr. 53428 din 7 noiembrie 2005, Inspectoratul de Poliție a județului Ilfov arată că împotriva SC I.I. SRL Otopeni și a administratorului acesteia, P.G. nu a fost începută urmărirea penală.
întrucât a fost infirmată plângerea penală formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov împotriva administratorului recurentei-reclamante, nu mai subzistă temeiul suspendării cauzei pentru efectuarea de cercetări penale, motiv pentru care a fost admis recursul declarat de SC I.I. SRL Otopeni, a fost modificată sentința atacată, în sensul admiterii acțiunii.
A fost anulată decizia atacată și a fost trimisă cauza la Agenția Națională de Administrare Fiscală, în vederea soluționării contestației formulate împotriva procesului-verbal de control încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5933/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5927/2005. Contencios → |
|---|
