ICCJ. Decizia nr. 5930/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 22 februarie 2005, reclamantul Ț.C. a chemat în judecată pe pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, Administrația Prezidențială, Guvernul României, Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 49/1990 și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, solicitând obligarea Comisiei pentru preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990 - 1997 din cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să preschimbe certificatul nr. FD 01518 din 5 noiembrie 1996, confirmat prin Decretul nr. 37/2000 (M. Of. nr. 100/07.03.2000), să trimită dosarul, spre verificare, la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, pentru avizare și să înainteze propunerea acordării titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989, remarcat prin fapte deosebite, către Președintele României; să fie obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la plata cheltuielilor de judecată, la plata de daune morale în valoare de 1 milion dolari SUA și daune materiale conform art. 19 din Legea nr. 554/2004; să se constate nulitatea absolută a Decretelor nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004, (M. Of. nr. 7/2005) și (M. Of. nr. 11/2005), cu aplicarea art. 22 și 23 din Legea nr. 554/2004 și să se dispună suspendarea art. 13 alin. (1) și (12) și a art. 16 alin. (3) și (6) din Normele de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin H.G. nr. 1412/2004.
Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a art. 13 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. ne.1412/2004, arătând că Președintele comisiei, care este Secretarul de Stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, nu se poate autonumi prin propriul ordin, ci numai prin ordinul Guvernului.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, pentru preschimbarea certificatului de revoluționar, scop în care a depus documentația necesară, dar s-a refuzat preschimbarea pe criterii politice, fiind, astfel, discriminat și încălcându-i-se drepturile prevăzute de art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (1), art. 16,art. 20 alin. (1), art. 31,art. 51 alin. (1) și (3) din Constituția României, Recomandarea 2002 a Consiliului Europei, art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994 și Declarația Universală a Drepturilor Omului.
în ceea ce privește nulitatea Decretelor nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004, ale Președintelui României, reclamantul a arătat că primul nu este contrasemnat de Primul Ministru, conform art. 100 alin. (2) din Constituția României, iar al doilea acordă Ordinul Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, unor persoane care au obținut neconstituțional titlurile, prin Decretul nr. 1168/2004.
Totodată, a solicitat să se facă aplicarea art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care pârâții nu depun la dosar documentația care a stat la baza actelor atacate, urmând, de asemenea, ca pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 să prezinte copia completă și certificată a dosarului depus la reclamant, pentru preschimbarea certificatului nr. FD 01518 din 15 noiembrie 1996.
Prin întâmpinările depuse la dosar de către pârâți, au fost invocate următoarele excepții: lipsa calității procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, lipsa calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale, lipsa procedurii prealabile și inadmisibilitatea acțiunii.
La data de 12 aprilie 2005, reclamantul a solicitat soluționarea capătului de cerere privind preschimbarea certificatului de revoluționar, pe calea ordonanței președințiale.
Prin încheierea din 12 aprilie 2005, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, reținând că acesta nu are calitatea de emitent al nici unuia dintre actele administrative deduse judecății.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 949 din 17 mai 2005, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor din Decembrie 1989, excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Prezidențiale, excepția lipsei procedurii prealabile, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția de nelegalitate a art. 13 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobată prin H.G. nr. 1412/2004;
A respins, ca inadmisibilă, cererea de obligare a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la preschimbarea certificatului de revoluționar, pe calea ordonanței președințiale; a admis în parte, acțiunea și a obligat pârâtul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, să verifice cererea de preschimbare a certificatului de revoluționar al reclamantului, să trimită dosarul reclamantului la Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, pentru emiterea avizului prevăzut la art. 15 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, cu propunerea de preschimbare a certificatului de revoluționar și să efectueze formalitățile și demersurile necesare, în vederea acordării titlului de Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite, pentru reclamant, a respins, ca neîntemeiate, cererile de cerere privind Decretele nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004, ale Președintelui României și privind obligarea pârâtului la plata de daune materiale și morale a obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepțiile invocate, instanța a reținut că pârâta Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 este titulară de drepturi și obligații în raportul de drept administrativ dedus judecății, pârâta Administrația Prezidențială stă în proces în numele Președintelui României, emitentul Decretelor nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004.
Instanța a constatat că reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 52 din Constituția României, iar împrejurarea că termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, a fost prorogat prin O.U.G. nr. 133/2004, nu constituie un motiv de inadmisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.
Excepția de nelegalitate a art. 13 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004, a fost respinsă, întrucât hotărârea a fost adoptată în limitele și în aplicarea Legii nr. 341/2004 și cu respectarea prevederilor art. 4 din Legea nr. 24/2000.
în legătură cu cererea de obligare a pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, la preschimbarea certificatului de revoluționar, pe calea ordonanței președințiale, instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile neprejudecării fondului și caracterului provizoriu al măsurii, prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a depus la dosar toate înscrisurile prevăzute de art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, în timp ce pârâtul nu a făcut dovada celor susținute prin adresa nr. 1517 din 8 octombrie 2004, în condițiile art. 13 din Legea nr. 554/2004.
Prorogarea termenelor prevăzute de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, prin O.U.G. nr. 133/2004, nu are relevanță, întrucât reclamantul a solicitat preschimbarea certificatului, prin cererea nr. 1517 din 9 octombrie 2004, al cărei termen de rezolvare s-a împlinit înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 133/2004.
în legătură cu capătul de cerere având ca obiect daune morale și materiale, s-a reținut că din probele cauzei nu rezultă că reclamantul a suferit un prejudiciu cert, iar în ceea ce privește cererea de constatare a nulității Decretelor nr. 1168/2004 și nr. 1169/2004, reclamantul nu a făcut dovada că a fost vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim, conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei soluții au declarat recurs, reclamantul Ț.C. și pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în recursul său, reclamantul Ț.C. susține, în esență, că formulează recurs împotriva capătului de cerere, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea privind nelegalitatea Decretului prezidențial nr. 1168/2004, cu toate că a dovedit că este titular al dreptului de preschimbare a certificatelor de revoluționar.
Recurentul susține că, deși a formulat numeroase cereri adresate actualului Președinte al României, nu a primit răspuns.
Recurentul contestă și respingerea capătului de cerere privind daunele morale și materiale, arătând că instanța admițând în parte preschimbarea certificatului de revoluționar, era obligată să se pronunțe și cu privire la cuantumul acestei pretenții.
Susține recurentul, că se impune obligarea pârâților la plata de daune morale și materiale, în valoare de un milion de Euro, întrucât acesta, de 15 ani, este privat de înlesnirile, facilitățile și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și art. 4 alin. (3), art. 5 lit. a) și o) din Legea nr. 341/2004.
De asemenea, se impune obligarea pârâților la plata unor sancțiuni și despăgubiri, conform art. 25 din Legea nr. 554/2004.
în recursul său, Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor Legii nr. 317/2005, instanța putând să-i oblige să verifice dosarul și să preschimbe certificatul, numai dacă până la prorogarea termenului de preschimbare nu și-ar fi executat obligația stabilită în art. 4-5 al Legii nr. 341/2001 și în art. 10-11 din H.G. nr. 1412/2004.
Ambele recursuri sunt fondate.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, certificatele doveditoare care în perioada 1990 - 1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3) și (5) se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004.
La data de 14 decembrie 2004 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 133/2004, pentru modificarea art. 11, precum și pentru prorogarea termenelor prevăzute de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004 care, la art. 2, prevede că: "termenele prevăzute la art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, cu completările ulterioare, se prorogă cu 6 luni".
întrucât recurentul-reclamant Ț.C. avea calitate de remarcat prin fapte deosebite, dosarul acestuia trebuia verificat de Comisia Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la 20 iulie 2005.
Prin adresa nr. 1517 din 8 octombrie 2004, președintele secretar de stat E.V.C., îl înștiințează pe Ț.C. că dosarul său depus pentru preschimbarea certificatului nu conține declarații personale, declarațiile din partea a 3 martori, alte documente din care să rezulte gradul de implicare și contribuția deosebită la victoria revoluției și alte documente utile în susținerea cererii.
Instanța de fond nu a verificat aceste aspecte, edificatorii pentru stabilirea adevărului.
Se impune ca recurentul-reclamant să explice care este motivul pentru care nu a dat curs cererii de completare a dosarului, conform cu prevederile art. 4-5 din Legea nr. 341/2004 și art. 10-11 din H.G. nr. 1412/2004, adresându-se instanței la data de 22 februarie 2005, în contextul în care termenul de preschimbare a certificatelor fusese prorogat până la 23 ianuarie 2005.
Cu prilejul rejudecării, instanța de fond urmează să clarifice aspectele arătate, în conformitate cu dispozițiile art. 315 C. proc. civ.
De asemenea, în ipoteza în care se va admite în parte acțiunea reclamantului, instanța urmează să se pronunțe și asupra cuantumului daunelor morale și materiale care se cuvin acestuia.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5940/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5938/2005. Contencios → |
|---|
