ICCJ. Decizia nr. 5936/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 26 ianuarie 2005, reclamanta SC A. SRL, județul Harghita, a solicitat anularea deciziei nr. 333/2004, a Consiliului Concurenței, prin care a fost sancționată cu o amendă de 519.143.246 lei, în baza art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, pentru omisiunea de notificare a operațiunii de concentrare economică realizată ca urmare a contractelor de cesiune încheiate la 20 iulie 2004m cu SC C. SA Harghita.
Reclamanta a arătat că pârâtul nu a avut în vedere că operațiunea de concentrare economică s-a realizat doar în privința cifrei de afaceri, dar nu în același profil de activitate și nu a aplicat cap. II din Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor contravenționale, neluând în considerare natura faptei și consecințele sale asupra pieței.
în motivarea cererii s-a invocat și nulitatea deciziei, care nu conține toate elementele de identificare a societății, așa cum se prevede în art. 14 din Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor, aprobat prin Ordinul nr. 80/2004.
Prin sentința civilă nr. 696/2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a reținut că au fost respectate dispozițiile art. 14 din Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale; că în mod corect, pârâtul a reținut săvârșirea de către reclamantă, a contravenției prevăzută de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996, întrucât aceasta avea obligația ca până la 28 august 2004, când au expirat cele 30 de zile de la data semnării actului juridic în baza căruia s-a realizat dobândirea controlului, să notifice operațiunea de concentrare economică; că sancțiunea a fost corect individualizată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamanta.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că decizia Comisiei Consiliului Concurenței nu cuprinde toate elementele de identificare a contravenientului, respectiv nu le menționează în art. 1 al deciziei, iar în art. 5 nu au fost trecute numărul de înregistrare la Registrul Comerțului, codul fiscal, capitalul social, contul bancar, ceea ce determină o nulitate relativă a deciziei. S-a mai precizat că modul de individualizare a amenzii este greșit, întrucât recurenta nu a mai fost sancționată pentru încălcări de același tip; nu au fost reținute toate circumstanțele atenuante (rolul pasiv în realizarea încălcării, încetarea încălcărilor anterior intervenției Consiliului Concurenței, colaborarea efectivă a agentului economic); nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor cap. IV lit. b) din Instrucțiuni, în sensul că nu s-a ținut seama de contextul economic specific, eventualele avantaje economice sau financiare obținute de autorul încălcării, caracteristicile specifice agentului economic în cauză, capacitatea sa de a plăti amenda; greșit s-a stabilit un minim al amenzii de 0,2% din cifra de afaceri, întrucât art. 55 din Legea nr. 21/1996, modificată prin O.U.G. nr. 121/2003, nu prevede un minim pentru amenda aplicată, ci doar un maxim, situații față de care recurenta a susținut că amenda trebuia să aibă un cuantum inferior procentului de 0,2% din cifra de afaceri.
Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041C. proc. civ., Curtea a reținut următoarele.
SC A. SRL, la data de 20 iulie 2004, a dobândit pachetul majoritar de acțiuni reprezentând 52,578% din capitalul social al SC C. SA Harghita. Această operațiune reprezintă o concentrare economică în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 21/1996, republicată. Având în vedere depășirea pragului minim prevăzut de lege, SC A. SRL era obligată să înainteze Consiliului Concurenței, formularul de notificare, în termen de cel mult 30 de zile de la realizarea operațiunii. Cum petenta nu a realizat acest lucru, s-a reținut în sarcina sa, săvârșirea contravenției prevăzute de art. 55 lit. a) din Legea nr. 21/1996 și s-a aplicat o amendă de 519.143.246 lei, prin decizia nr. 333 din 30 decembrie 2004 a Comisiei Consiliului Concurenței, contestată în prezenta cauză.
Actul atacat cuprinde elemente care să conducă la identificarea contravenientului, conform art. 14 din Regulamentul privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor de către Consiliul Concurenței (M. Of. nr. 430/13.05.2004). împrejurarea că elementele de identificare a contravenientului sunt înscrise în art. 5 al deciziei (și nu în art. 1), nu este de natură să conducă la anularea actului.
Motivarea recursului, referitoare la diminuarea cuantumului amenzii, este neîntemeiată.
Se constată că cifra de afaceri a recurentei realizată în anul anterior sancționării, 2003, a fost de aproape 260.000.000 lei, iar profitul net a fost de aproape 6.000.000 lei. Drept urmare, sunt aplicabile dispozițiile art. 15 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, întrucât concentrarea economică realizată de SC A. este de mari dimensiuni.
Potrivit art. 50 lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicată, omisiunea notificării concentrării economice se sancționează cu amendă de până la 1% din cifra de afaceri totală din anul financiar anterior sancționării. Or, amenda aplicată reprezintă 0,2%, fiind conformă cu legea.
Chiar dacă în sentință s-a apreciat eronat că amenda stabilită de intimatul-pârât reprezintă limita minimă de 0,2% din cifra de afaceri, Curtea a constatat că este o eroare de motivare, deoarece procentul de 0,2% din cifra de afaceri din anul financiar anterior nu este o limită minimă, el fiind chiar amenda stabilită de intimat, în conformitate cu dispozițiile art. 50 lit. a) din Legea nr. 21/1996, republicată.
Au fost respectate și Instrucțiunile privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute în art. 55 din Legea nr. 21/1996. Potrivit Instrucțiunilor sunt circumstanțe agravante, încălcările repetate de același tip săvârșite de același agent economic. Cum recurenta a mai săvârșit fapte similare în anii 1997 și 2000, astfel cum rezultă din Nota nr. 1867 din 22 decembrie 2004, întocmită pentru analiza omisiunii de notificare, în mod corect s-au avut în vedere aceste împrejurări de fapt pentru individualizarea sancțiunii, neavând relevanță că recurenta nu a fost sancționată pentru acele omisiuni de notificare.
La dozarea sancțiunii au fost avute în vedere și circumstanțele atenuante, deduse chiar din susținerile petentei, astfel cum rezultă din pct. 8 al deciziei atacate. Chiar dacă în mod eronat s-a menționat în decizie, ca reprezentând circumstanță atenuantă, susținerea societății că este vorba de o încălcare săvârșită din neglijență, în realitate s-a avut în vedere atitudinea pasivă în realizarea faptei, încetarea încălcărilor înainte de intervenția autorității (după două luni de la expirarea termenului legal, notificarea fiind depusă la data de 20 octombrie 2004 și a devenit efectivă la 8 decembrie 2004, în loc de data de 20 august 2004) și colaborarea agentului economic.
Cât privește aplicarea dispozițiilor din cap. IV lit. b) din Instrucțiuni, acestea nu erau relevante pentru diminuarea amenzii, raportat la situația recurentei, mai sus reținută.
Pentru considerentele expuse, recursul a fost respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5938/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5937/2005. Contencios → |
|---|
