ICCJ. Decizia nr. 5937/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâții Primăria municipiului Moinești, C.N. și A.V., solicitând instanței să dispună anularea dispoziției nr. 323 din 10 septembrie 2002 și repunerea în funcția deținută anterior.
Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 196 din 1 noiembrie 2002, a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția atacată și a respins celelalte capete de cerere.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 457 din 6 mai 2003, a admis recursurile declarate de B.C. și de Primăria municipiului Moinești, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare în fond.
Tribunalul Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, soluționând cauza în fond după casare, a respins, ca nefondată, acțiunea, prin sentința civilă nr. 130 din 13 august 2003.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe a fost admis de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 1171 din 22 decembrie 2003, reținând cauza spre soluționare pe fond.
Prin decizia nr. 65 din 20 februarie 2004, aceeași instanță, soluționând cauza pe fond, a respins acțiunea.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2178 din 1 aprilie 2005, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțate în fond de curtea de apel, ca fiind îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Recurentul-reclamant B.C. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, care a fost respinsă, ca nefondată, de înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4925 din 14 octombrie 2005.
împotriva acestei din urmă decizii, B.C. a formulat cerere de revizuire. Revizuientul a arătat că își întemeiază cererea, pe prevederile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
- completul de judecată, care a pronunțat decizia supusă revizuirii, a fost format, în parte, din judecători care au soluționat recursul ce a format obiectul dosarului nr. 7392/2004;
- completul de judecată, care a pronunțat decizia nr. 2175 din 1 aprilie 2005, în dosarul nr. 7392/2004, nu a respectat prevederile art. 84 C. proc. civ.;
- pe tot parcursul procesului nu s-au luat în calcul solicitările sale cu privire la obligarea intimaților de a depune copiile documentelor în baza cărora a fost acuzat și s-a emis decizia nr. 323/2001;
- completele de judecată nu au respectat prevederile art. 131, 132, 137, 138 și 147 C. proc. civ.;
- decizia nr. 4925 din 14 octombrie 2005 este nulă, în temeiul art. 105-106 C. proc. civ.;
- instanțele de recurs au omis deliberat să cerceteze motivele de casare;
- motivarea deciziei dată în contestație în anulare nu respectă prevederile art. 318 C. proc. civ.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, revizuientul a precizat motivele cererii de revizuire, după cum urmează:
- nici una din instanțele anterioare, care s-au pronunțat în cauză, nu au luat în calcul solicitarea sa repetată ca intimații să depună copiile documentelor în baza cărora a fost acuzat și care au făcut obiectul emiterii deciziei nr. 323 din 10 septembrie 2002 (motiv întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ.);
- intimații, cu concursul instanțelor de judecată anterioare, nu au prezentat înscrisurile utile soluționării cauzei (motiv întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ.);
- sentințele civile nr. 196/2002 și nr. 130/2003, pronunțate de Tribunalul Bacău, sunt potrivnice.
Cererea de revizuire este neîntemeiată.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și reînnoirea judecății în cazurile expres și limitativ determinate de art. 322 C. proc. civ.
în speță, revizuientul a solicitat, în temeiul prevederilor art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei nr. 4925 din 14 octombrie 2005, prin care înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de B.C. împotriva deciziei nr. 2178 din 1 aprilie 2005, pronunțată de aceeași instanță.
Or, deși precizează ca temei de drept, prevederile art. 322 pct. 2 și 5 C. proc. civ., aspectele învederate de revizuient vizează judecata în fond a pricinii.
Nici motivul întemeiat pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primit, întrucât cele două hotărâri pretins potrivnice au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate.
Nu este lipsit de interes a se mai arăta și faptul că obiectul revizuirii este determinat de dispozițiile alin. (1) al art. 322 C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse revizuirii, hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul, iar decizia a cărei revizuire se solicită în cauza de față, nu face parte din nici una dintre categoriile enumerate.
Față de cele ce preced, cererea de revizuire a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5936/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5932/2005. Contencios → |
|---|
