ICCJ. Decizia nr. 5940/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 februarie 2005, reclamanții H.C. și H.G. au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României - Cancelaria Primului Ministru și P.G., șef relații cu publicul, solicitând obligarea acestora să răspundă memoriului și cererilor care le-au fost adresate, iar în caz de refuz, să le plătească daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere și daune morale de 500 milioane lei, conform prevederilor art. 11 și art. 16 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.
în motivarea cererii, reclamanții au arătat că pârâții nu au executat sentința civilă nr. 245 din 17 decembrie 2004, a Curții de Apel Alba Iulia, prin care au fost obligați să le comunice răspunsul la memoriul și la cererile adresate Primului Ministru.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a respins cererea, ca nefondată, prin sentința civilă nr. 179 din 5 august 2005, cu motivarea că obligația pârâților de a răspunde celor trei petiții adresate de reclamanți. a fost stabilită prin sentința civilă nr. 245 din 17 decembrie 2004 și a fost executată prin comunicarea răspunsului cu adresa nr. 16/2639 din 17 martie 2005, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs, reclamanții, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
Recurenții au susținut că instanța de fond a constatat greșit existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 245 din 17 decembrie 2004 și executarea acestei hotărâri prin comunicarea adresei din 17 martie 2005. Recurenții au precizat că termenul de executare a hotărârii este de 30 de zile de la data când a rămas irevocabilă și că acest termen s-a împlinit în cauză la data de 21 ianuarie 2005. Față de conținutul și de data întocmirii adresei comunicate de intimați, recurenții au arătat că hotărârea judecătorească irevocabilă nu a fost executată în conformitate cu prevederile art. 16 din Legea nr. 29/1990 și art. 24 din Legea nr. 554/2004 și din acest motiv, se impunea a fi admisă cererea lor de daune cominatorii și de daune morale.
Recursul este nefondat și urmează să fie respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat corect excepția de procedură privind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 245 din 17 decembrie 2004, în raport cu care a fost respinsă cererea de obligare a intimaților-pârâți la soluționarea petițiilor adresate de recurenții-reclamanți.
Față de această hotărâre judecătorească irevocabilă, recurenții au criticat neîntemeiat soluția de respingere a cererii formulate cu același obiect în prezenta cauză.
Instanța de fond a aplicat corect și dispozițiile art. 16 din Legea nr. 29/1990 și art. 24 din Legea nr. 554/2004, constatând că intimații-pârâți au executat obligația stabilită prin sentința civilă nr. 245 din 17 decembrie 2004 și că nu există temei de obligare a lor la plata daunelor cominatorii și a daunelor morale solicitate prin acțiune.
Recurenții au confirmat primirea adresei nr. 16/2639/2005, dar au contestat conținutul acesteia, depășind, astfel, cadrul procesual în care au învestit instanța de executare a hotărârii judecătorești irevocabile. în atare situație, instanța de fond a apreciat corect că nu poate cenzura conținutul răspunsului comunicat recurenților-reclamanți, nefiind sesizată a se pronunța asupra legalității acestui act administrativ.
Recurenții au susținut neîntemeiat că intimații-pârâți aveau obligația să execute sentința civilă nr. 245 din 17 decembrie 2004, de la data de 21 ianuarie 2005, întrucât termenul de 30 de zile pentru executare se calculează, conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă. Cum acest termen nu se împlinise la 21 ianuarie 2005, iar recurenții-reclamanți nu au dovedit data la care au solicitat executarea hotărârii judecătorești, se constată că este neîntemeiată și această ultimă critică formulată în recurs.
Pentru considerentele expuse, constatând că, potrivit art. 304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5939/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5930/2005. Contencios → |
|---|
