ICCJ. Decizia nr. 5931/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin recursul formulat la data de 23 septembrie 2003, de către SC A.R. SA, s-a solicitat anularea deciziei nr. 392 din 15 septembrie 2003, emisă de Președintele Consiliului Concurenței și a deciziei nr. 359 din 5 august 2003, emisă de Consiliul Concurenței, prin care, în urma individualizării sancțiunii cu amenda prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996, sancțiune dispusă prin decizia nr. 317 din 14 iulie 2003, a Consiliului Concurenței, recurenta a fost obligată la plata unei amenzi de 505.000.000 lei.
în motivare s-a arătat, în esență, că prin decizia nr. 317/2003, a Consiliului Concurenței, s-a stabilit că societățile de asigurare emitente de Carte Verde, printre care și SC A.R. SA, se fac vinovate de încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, motiv pentru care, prin decizia nr. 359/2003 a Consiliului Concurenței, s-a individualizat pedeapsa amenzii contravenționale, iar prin decizia nr. 392/2003, a Președintelui Consiliului Concurenței, a fost respinsă plângerea formulată de SC A.R. SA împotriva deciziei nr. 359/2003, a Consiliului Concurenței.
Recurenta a susținut, în esență, că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale este prescrisă; că recurenta nu poate fi subiect activ al faptei contravenționale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, deoarece a participat împreună cu celelalte societăți de asigurare, în calitate de membri ai asociației, la ședință din data de 22 iunie 2003, a B.A.A.R., care este unic emitent de "Carte Verde" din România, constituind Adunarea Generală a B.A.A.R., motiv pentru care, subiectul activ al unei eventuale încălcări a Legii concurenței este B.A.A.R.; că decizia nr. 359/2003 a Consiliului Concurenței nu are avizul C.S.A., așa cum impune art. 5 lit. a) din Legea nr. 32/2000; că amenda a fost nelegal stabilită conform art. 57,art. 60 alin. (3) și art. 68 lit. b) din Legea nr. 21/1996, care sunt inaplicabile, deoarece noțiunea de "prime brute emise", prevăzută de Legea nr. 21/1996, nu este reglementată de nici un act normativ din domeniul asigurărilor, iar calcularea amenzii, prin raportare la un parametru tehnico-financiar inexistent, este nelegală; că nu există o practică anticoncurențială asupra mediului concurențial și asupra consumatorilor, întrucât B.A.A.R. este singurul emitent al asigurării "Carte Verde", ale cărei condiții și clauze sunt cele prevăzute în Convenția Internațională Tip Inter Birouri "Carte Verde" și ca atare, nici o societate de asigurare nu are dreptul să emită acest produs, ci numai să vândă acest produs în numele B.A.A.R.
La data de 14 septembrie 2005, recurenta a precizat că invocă excepția de ordine publică a aplicării legii contravenționale mai favorabile, în sensul că la data de 10 octombrie 2002 a intrat în vigoare Ordinul nr. 8/2002, al Președintelui C.S.A., pentru punerea în aplicare a Normei privind măsurile prudențiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României, ordin prin care fapta săvârșită de recurentă este scoasă din sfera contravenționalului.
La data soluționării recursului, recurenta a precizat că nu mai susține primul motiv de recurs referitor la prescrierea aplicării sancțiunii amenzii contravenționale, având în vedere decizia nr. 1842/2005, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și decizia nr. 4090/2005, a aceleiași instanțe.
De precizat că, la data de 10 octombrie 2003 SC A.R. SA a formulat o cerere de recurs identică, ce a constituit obiectul dosarului nr. 3742/2003 care, prin încheierea din data de 27 februarie 2004, a fost conexat la prezentul dosar.
Verificând cauza, Curtea a constatat că recursul este fondat.
Prin decizia nr. 359/2003, a Consiliului Concurenței, s-a aplicat recurentei, amenda de 505.000.000 lei, reținându-se în sarcina sa, conform deciziei nr. 317/2003, a Consiliului Concurenței, faptul că a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, întrucât a încheiat și a pus în practică o înțelegere având ca obiect fixarea în cadrul B.A.A.R., a unor nivele minime de prime la SC A.R. SA. de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului României (Carte Verde), faptă săvârșită începând cu data de 20 mai 1999, când a avut loc întâlnirea reprezentanților mai multor societăți de asigurări din cadrul B.A.A.R.
Prin Ordinul nr. 8/2002. al Președintelui C.S.A. (M. Of. nr. 740/10.10.2002), s-au pus în aplicare Normele privind măsurile prudențiale pentru practicarea asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de autovehicule în afara teritoriului României (Carte Verde).
în art. 2 alin. (1) teza III din normă s-a prevăzut că B.A.A.R., potrivit dispozițiilor Convenției Tip Inter Birouri Carte Verde și în conformitate cu Statutul B.A.A.R., acesta stabilește nivelul minim al tarifelor de prime și limita maximă a cheltuielilor de achiziționare pentru A. Carte Verde, cu avizul prealabil al C.S.A.
La art. 5 alin. (2) din normă s-a menționat că nerespectarea prevederilor prezentei norme de către societățile de asigurare, se sancționează potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000.
Din cuprinsul acestor dispoziții rezultă că fapta reținută în sarcina recurentei a fost scoasă din sfera contravenționalului.
Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituția României, norma ulterioară fiind mai favorabilă, contravenția săvârșită anterior nu se mai sancționează.
Pe cale de consecință, s-a impus, în urma admiterii recursului declarat de SC A.R. SA, anularea deciziei nr. 359/2003, a Consiliului Concurenței, prin care recurenta a fost sancționată cu amendă contravențională, precum și anularea deciziei nr. 392/2003, a Președintelui Consiliului Concurenței, prin care a fost respinsă plângerea formulată de SC A.R. SA împotriva deciziei nr. 359/2003, a Consiliului Concurenței.
Având în vedere dezlegarea dată pricinii, celelalte motive invocate de recurentă nu se mai analizează.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5932/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5935/2005. Contencios → |
|---|
