ICCJ. Decizia nr. 5945/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 19 august 2004, completată și precizată prin cererile depuse la 27 septembrie 2004, la 14 și, respectiv, la 28 martie 2005, reclamantul I.I. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Apărării Naționale și U.M. 02405 Pitești, să completeze certificatul nr. 1464 din 28 iunie 1993, emis de cea de-a doua pârâtă, în sensul că Batalionul 7 Drumuri a fost logistic în perioada 22 iunie 1941 - 23 august 1944.
Reclamantul a solicitat, de asemenea, obligarea fiecărui pârât, la plata de daune morale în sumă de 4000 Euro.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâta U.M. 02405 Pitești a completat la data de 18 decembrie 2003, certificatul nr. 1464 din 28 iunie 1993, cu mențiunea că în perioada 25 iunie 1942 - 6 octombrie 1944, a prestat muncă obligatorie la diverse întreprinderi și instituții publice, precum și la Batalionul 7 Drumuri și la Batalionul 8 și Drumuri, în localități aflate în zona interioară. Reclamantul a învederat că, urmare a modificării acestui certificat, Direcția Muncii Iași a suspendat plata drepturilor bănești de care beneficia în baza Legii nr. 49/1991.
Prin sentința nr. 41/C.A. din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, reținând că pârâții au refuzat în mod justificat să completeze certificatul nr. 1464 din 28 iunie 1993, dat fiind că acest act a fost anulat prin certificatul emis cu nr. 21555 din 18 decembrie 2003. în consecință, instanța de fond a avut în vedere că actul dedus judecății nu mai produce efecte juridice și nu poate face obiectul unei modificări sau completări, în sensul solicitat de reclamant prin acțiune.
împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a susținut că instanța de fond nu a avut în vedere obiectul prezentei cauze și problema de drept soluționată prin decizia nr. 69 din 11 ianuarie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, interpretând eronat conținutul cererilor sale de completare a certificatului din 28 iunie 1993 și de obligare a intimaților să-i elibereze actele doveditoare pentru calitatea de veteran de război.
Recurentul a susținut și că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra actului cu nr. C.R.N.1/20.151 din 24 noiembrie 2004, emis de Marele Stat Major, prin care i s-a recunoscut statutul de veteran de război, pe baza certificatului din 28 iunie 1993, în conformitate cu documentele de arhivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a constatat corect că acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată ulterior de recurentul-reclamant, nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru că nu există un refuz nejustificat al intimaților-pârâți de a completa certificatul nr. 1464 din 28 iunie 1993 sau de a comunica actele administrative solicitate.
Certificatul nr. 1464 din 28 iunie 1993, emis de U.M. 02405 Pitești, a fost anulat prin certificatul nr. 21555 din 18 decembrie 2003, întocmit de aceeași intimată-pârâtă.
înregistrările din certificatul emis la 28 iunie 1993 sunt nule, prin efectul înscrierilor din certificatul întocmit la 18 decembrie 2003 și instanța de fond a reținut corect că actul administrativ dedus judecății nu mai produce efecte juridice și, deci, nu mai poate fi completat sau modificat, așa cum s-a solicitat prin acțiune.
Recurentul a criticat neîntemeiat, soluția instanței de fond, cu atât mai mult, cu cât acțiunea sa pentru anularea certificatului nr. 21555 din 18 decembrie 2003 a fost respinsă prin sentința civilă nr. 90 din 23 iunie 2004, a Curții de Apel Iași, irevocabilă prin decizia nr. 2492 din 13 aprilie 2005, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de obiectul litigiului soluționat irevocabil prin hotărârea judecătorească menționată anterior, se constată că este lipsită de interes, critica din recurs privind omisiunea instanței de fond de a examina conținutul adresei nr. 20151 din 24 noiembrie 2004, eliberată de Marele Stat Major.
Cererea recurentului-reclamant, de obligare a intimaților-pârâți să-i elibereze actele administrative necesare dovedirii calității de veteran de război, a fost, de asemenea, corect respinsă de instanța de fond, în condițiile în care au fost comunicate toate documentele solicitate și primirea acestora a fost confirmată prin acțiune și prin memoriile depuse la dosar. Susținerile recurentului se referă, în realitate, la conținutul acestor documente și în consecință, nu a existat un refuz nejustificat din partea intimaților-pârâți, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Recurentul a criticat neîntemeiat hotărârea instanței de fond și în baza art. 315 C. proc. civ., dat fiind că prin decizia nr. 69 din 11 ianuarie 2005, înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra încheierii de suspendare a judecății pricinii, conform art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și, deci, nu au fost dezlegate problemele de drept legate de fondul cauzei.
Constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent și că, potrivit art. 3041C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5948/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5944/2005. Contencios → |
|---|
