ICCJ. Decizia nr. 5943/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, la 24 august 2004, I.N. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 185 din 30 iunie 2004, a Curții de Apel Suceava, nemulțumit de soluționarea plângerii sale de Parchetul Militar General, precizând, de asemenea, că solicită reluarea judecății și obligarea intimaților la plata daunelor morale "ce le va pretinde". El susține că nu a dorit în cauză o urmărire penală, ci civilă.
Sentința a fost recurată și de Ministerul Administrației și Internelor care a susținut că nu a putut formula apărări în cauză, întrucât nu s-a comunicat copie de pe acțiunea recurentului-reclamant, "deși Ministerul Administrației și Internelor a manifestat un interes permanent pe parcursul derulării procesului în fond".
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 185 din 30 iunie 2004, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de I.N., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor. S-a obligat pârâta să răspundă reclamantului, în scris, la cererea adresată acestei instituții, la data de 16 octombrie 2003, conform recipisei P.T.T.R. nr. 320 din 16 octombrie 2003.
S-a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant împotriva pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pentru Parchetul Militar General.
în fond, s-a reținut că prin acțiunea în contencios administrativ introdusă și înregistrată la Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ, sub nr. 455 din 17 februarie 2001, reclamantul I.N., în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor și Parchetul Militar General București, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate pârâtele să-i răspundă la adresa nr. 320 din 16 octombrie 2003, iar copârâtul la adresa nr. 336 din 16 octombrie 2003.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 460 din 12 martie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, la Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Soluționând cauza în fond, Curtea de Apel Suceava a admis acțiunea, numai în privința pârâtului Ministerul Administrației și Internelor, constatând că reclamantului i s-a răspuns de Parchetul Militar General, prin adresa nr. 320 din 16 octombrie 2003, (plângerea a fost soluționată prin rezoluția nr. 602/P/2003, prin neînceperea urmăririi penale față de numiții Z.L., L.I. și O.M.G., fapt comunicat reclamantului).
Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele de recurs invocate de cei doi recurenți, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursurile sunt neîntemeiate, astfel încât vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind legală și temeinică.
Așa cum rezultă din actele cauzei, plângerea recurentului-reclamant, în mod corect a fost reținută a fi plângere penală și s-au și făcut verificări de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava care s-a și pronunțat prin rezoluția nr. 602//2003, făcându-se și comunicarea către reclamant.
împrejurarea că recurentul-reclamant nu este mulțumit de acest răspuns, este nerelevantă din punct de vedere al contenciosului administrativ, dovedindu-se că autoritatea a răspuns la sesizarea făcută.
De altfel, recurentul-reclamant a făcut o nouă plângere împotriva rezoluției nr. 602 din 18 martie 2004, soluționarea plângerii fiind în curs de rezolvare, în condițiile Codului de procedură penală.
Este de observat că susținerea petentului că el a cerut "urmărire civilă", nu penală, este neîntemeiată, acesta neformulând o acțiune civilă în pretenții.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor, este, de asemenea, neîntemeiat și va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Este adevărat că în fața Tribunalului Suceava, s-a solicitat de recurentul-pârât Ministerul Administrației și Internelor, copie de pe acțiunea recurentului-reclamant, dar cauza a fost declinată la Curtea de Apel Suceava.
Această instanță a dispus la două termene succesive, înaintarea către recurentul-pârât, a două adrese, prin care se solicită depunerea de întâmpinare de parte.
Ministerul Administrației și Internelor nu s-a prezentat în instanță, și nici cu ocazia formulării recursului de față nu a prezentat vreo dovadă în sensul îndeplinirii obligației de a răspunde la sesizarea recurentului-reclamant I.N., astfel încât în mod corect instanța de fond a admis acțiunea petentului față de acest pârât.
Constatându-se că sentința atacată este legală și temeinică, recursul declarat a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5947/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5946/2005. Contencios → |
|---|
