ICCJ. Decizia nr. 5950/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 martie 2005, reclamantul H.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională Vamală Arad și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, să se dispună anularea Ordinului nr. 70 din 26 ianuarie 2005, a adreselor nr. 2644 din 8 februarie 2005 și nr. 8.461 din 21 februarie 2005, a avizului nr. 744 din 21 ianuarie 2005, precum și reintegrarea sa în funcția publică de consilier superior conform Legii nr. 161/2003, cu plata diferenței de drepturi salariale cuvenite.
în motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că reîncadrarea sa efectuată prin ordinul contestat este nelegală, pentru că s-a dispus retroactiv trecerea sa din funcția de consilier superior, în funcția de inspector, ceea ce reprezintă o sancțiune administrativă.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 191/PI din 6 iunie 2005, prin care a admis acțiunea, a anulat Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, adresele nr. 2644 din 8 februarie 2005 și nr. 8.461 din 21 februarie 2005, obligând pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, să-l reîncadreze pe reclamant în funcția publică de consilier superior, cu acordarea drepturilor salariale cuvenite funcției publice și gradului profesional și restituirea diferenței dintre salariul cuvenit funcției și gradului profesional și cel acordat conform ordinului anulat. Prin aceeași hotărâre, instanța de fond a respins pentru lipsa plângerii prealabile, cererea împotriva Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a declinat în favoarea Tribunalului Arad, competența de soluționare a cererii reclamantului privind rectificarea cărții de muncă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivității, pentru că a fost întocmit la data de 26 ianuarie 2005 și s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția publică de inspector clasa I, cu începere de la 1 ianuarie 2005. De asemenea, instanța de fond a apreciat că prin ordinul atacat, reîncadrarea reclamantului în funcția de inspector constituie o retrogradare și încalcă principiul stabilității funcției publice prevăzut în art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999. în privința cererii de rectificare a cărții de muncă, instanța de fond a reținut că are caracterul unei cereri principale, pentru care este competent să se pronunțe în primă instanță, Tribunalul Arad, ca instanță de dreptul muncii.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, solicitând ca, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
Recurenta a susținut că instanța de fond a apreciat greșit că este întemeiată acțiunea și a anulat Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, pentru încălcarea principiului neretroactivității și a principiului stabilității funcției publice, fără a avea în vedere că acest ordin a fost emis în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 92/2004, care s-a aplicat cu începere de la data de 1 ianuarie 2005 și a abrogat Legea nr. 161/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a admis prezentul recurs, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 70 din 26 ianuarie 2005, s-a dispus reîncadrarea funcționarilor publici din cadrul Autorității Naționale a Vămilor, cu începere de la 1 ianuarie 2005, în funcțiile publice redate pentru fiecare, în anexa care face parte integrantă din ordin, beneficiind de salarizarea de bază corespunzătoare, potrivit aceleiași anexe.
Intimatul-reclamant, încadrat în baza Legii nr. 161/2003, în funcția publică de consilier superior, categoria A, clasa II, gradul 1, a fost reîncadrat în baza acestui ordin în funcția publică de inspector, clasa I, gradul profesional principal, treapta 1 de salarizare.
Acest ordin a fost emis de Autoritatea Națională a Vămilor, pentru aplicarea art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, care a prevăzut pentru anul 2005, reîncadrarea funcționarilor publici de execuție pe categorii, clase, grade profesionale și salarizarea corespunzătoare noii încadrări.
Instanța de fond a constatat greșit nelegalitatea ordinului, în condițiile în care intimatul-reclamant nu a contestat modul în care recurenta-pârâtă a aplicat prevederile O.U.G. nr. 92/2004 și susținerile sale din acțiune vizează în realitate conținutul acestui act normativ, care, însă, nu a constituit și nu poate constitui obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ.
De asemenea, instanța de fond a considerat eronat că reîncadrarea efectuată de recurenta-pârâtă reprezintă o retrogradare, cu încălcarea principiului stabilității funcției publice, fără a avea în vedere că O.U.G. nr. 92/2004 a prevăzut o nouă ierarhizare a funcțiilor publice și, deci, intimatul-reclamant nu are un drept recunoscut de lege la menținerea încadrării anterioare efectuată în baza Legii nr. 161/2003, care a fost abrogată prin noua reglementare.
Cum această nouă încadrare a fost prevăzută cu începere de la data de 1 ianuarie 2005, prin O.U.G. nr. 92/2004, instanța de fond a constatat greșit și că ordinul contestat produce efecte retroactive, deși ordinul respectiv a fost emis în executarea dispozițiilor unui act normativ, care au determinat sfera sa de aplicare.
în consecință, intimatul-reclamant nu a dovedit vătămarea adusă unui drept recunoscut de lege prin ordinul emis de recurenta-pârâtă și nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea sa a fost greșit admisă de instanța de fond.
Pentru considerentele expuse, Curtea a admis prezentul recurs, a casat hotărârea atacată și pe fond, a respins acțiunea formulată de reclamantul H.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5952/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5947/2005. Contencios → |
|---|
