ICCJ. Decizia nr. 5956/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 24 mai 2005, reclamanta B.T. a solicitat obligarea C.S.M. să răspundă la sesizările privind modul de soluționare a dosarului nr. 3.814/2003, al Tribunalului Galați și a dosarului nr. 1551/2004, al Judecătoriei Galați, să-i comunice măsurile luate și să-i plătească daune materiale în sumă de 17.702.274 lei, daune morale în sumă de 50.000.000 lei și cheltuieli de judecată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că Judecătoria și Tribunalului Galați au comis un abuz de drept, despre care a fost sesizat C.S.M., în temeiul art. 1 și 133 din Constituție, dar cererile sale nu au fost soluționate și nu au fost luate măsurile care se impun.
Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința nr. 62/F din 30 iunie 2005, cu motivarea că sesizarea înregistrată la C.S.M., sub nr. 1481/SR din 7 februarie 2005 și transmisă sub același număr, Curții de Apel Galați, a fost soluționată și răspunsul a fost comunicat reclamantei, cu adresa nr. 104/S din 10 martie 2005.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta, solicitând modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., în sensul admiterii acțiunii.
Recurenta a susținut că instanța de fond nu i-a comunicat întâmpinarea depusă de intimatul-pârât și nu a avut posibilitatea să formuleze concluzii scrise. Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că este eronată concluzia instanței de fond privind soluționarea sesizărilor sale, dat fiind că adresele comunicate de intimat se referă la alte dosare, decât cele indicate în acțiune, și anume, dosarele nr. 3.814/2003 și nr. 1.551/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Dreptul la apărare al recurentei-reclamante nu a fost vătămat prin necomunicarea întâmpinării depuse la prima zi de înfățișare, de intimatul-pârât, în condițiile în care nu s-a solicitat comunicarea actului de procedură și acesta cuprinde numai apărări pe fond, fără a se invoca excepții sau a se indica alte înscrisuri doveditoare.
Criticile formulate de recurentă pe fondul cauzei sunt neîntemeiate, pentru că instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului acțiunii și a constatat corect că sesizările adresate intimatului-pârât au fost soluționate și răspunsul a fost comunicat cu adresa nr. 104/S din 10 martie 2005.
Atât din cuprinsul acestei adrese, cât și din copiile petițiilor formulate de recurenta-reclamantă, rezultă că răspunsul comunicat acesteia se referă la dosarele pentru care a fost sesizat intimatul-pârât. De altfel, recurenta nici nu a dovedit susținerea sa din recurs privind sesizarea intimatului cu privire la modul de soluționare a altor dosare, decât cele pentru care a formulat petiția înregistrată sub nr. 1.481/SR/2005, și care a fost avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea sentinței recurate.
în consecință, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5954/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5953/2005. Contencios → |
|---|
