ICCJ. Decizia nr. 5951/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanții T.N. și G.D. au chemat în judecată C.N.V.M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziilor nr. 2934 și nr. 2936 din 1 iulie 2004, emise de aceasta și implicit, a ordonanțelor de sancționare nr. 271 și nr. 274 din 3 mai 2004, emise de aceeași pârâtă.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că deciziile atacate sunt nelegale, deoarece textele invocate nu au fost încălcate, art. 30 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2003 interzice efectuarea operațiunilor privind valorile mobiliare după momentul depunerii cererii de autorizare a ofertei, și nu după depunerea anunțului preliminar. Au mai arătat că față de dispozițiile art. 60 alin. (2) lit. b) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002, nu au calitate procesuală pasivă, nu sunt deținători de informații, întrucât nu au lucrat în dosarul Târgu Mureș și nu au fost implicați în acesta, iar oferta publică de preluare nu a fost influențată în mod negativ, deoarece prin decizia C.N.V.M. nr. 2211 din 6 mai 2004 s-a aprobat derularea tranzacționării acțiunilor la un preț superior de 800 lei/acțiune.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 699 din 13 aprilie 2005, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut, în esență, că reclamanții, în calitate de reprezentanți ai S.S.I.F. C.I., au săvârșit o faptă de manipulare a pieței, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002 și art. 74 alin. (1) lit. c) și d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002.
A mai reținut și că aprobarea derulării tranzacționării acțiunilor la un preț de 800 lei pe acțiune, nu prezintă relevanță, întrucât au avut loc după emiterea ordonanțelor de sancționare, iar art. 130 lit. a) sancționează încălcarea practicilor oneste, prin efectuarea de tranzacții sau lansarea de ordine de tranzacționare care sunt de natură să producă efectul arătat, faptă a cărei existență s-a dovedit în cauză.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, au declarat recurs, reclamanții T.N. și G.D.
Recurenții au susținut, în esență, că:
1). în mod greșit, curtea de apel a apreciat că prin fapta incriminată s-a produs un abuz de pârâtă și că acesta ar aparține societății:
a) cu privire la tranzacționarea în baza unor informații confidențiale;
b) cu privire la manipularea pieței;
c) cu privire la corectitudinea generală a tranzacției.
2). în mod greșit, instanța de fond a apreciat că societatea se afla la momentul producerii faptei incriminate, într-o interdicție de a exercita servicii de intermediere financiară.
3). în mod greșit, curtea de apel a apreciat că vinovăția pentru presupusul abuz de piață produs prin fapta incriminată, ar aparține societății. C.N.V.M. nu a găsit vinovată societatea, pe care nu a sancționat-o pentru fapta incriminată, ceea ce face absurdă sancționarea reclamanților. Legislația românească nu consacră vinovăția automată a conducerii unui agent economic pentru fapta prepusului, ci doar în situații circumstanțiale incriminatorii dovedite.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 30 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2003, "începând cu data transmiterii către C.N.V.M., a cererii de autorizare a ofertei publice de cumpărare, intermediarul, ofertantul și persoanele cu care acționează în mod concertat, nu mai pot efectua operațiuni privind valorile mobiliare emise de societatea vizată, cu excepția operațiunilor aferente derulării ofertei publice".
Prin adresa nr. 9673 din 6 aprilie 2004, C.N.V.M. comunică Bursei Electronice Rasdaq, Bursei de Valori București și Colectivului Tehnic pentru Reglementare și Supravegherea Pieței Rasdaq, că "restricția prevăzută de art. 30 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2003, privind oferta publică de valori mobiliare și alte instrumente financiare, se va aplica și în cazul ofertelor publice de preluare, începând cu data depunerii la C.N.V.M., spre avizare, a anunțului preliminar, depus conform prevederilor art. 32 alin. (1) din acest regulament".
Restricția prevăzută în art. 30 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 5/2003, despre care se face vorbire și în adresa nr. 9673/2004, a fost hotărâtă în ședința C.N.V.M. din 30 martie 2004, însă ordonanțele contestate, nr. 271 și nr. 274, nu au fost luate în baza acesteia.
Susținerea recurenților, că interdicția sus-menționată nu ar putea funcționa ca o interdicție de a intermedia pentru clienți, nu poate fi primită, întrucât în cauză suntem în prezența unui intermediar și a unei piețe reglementate (Rasdaq); iar clienții și intermediarii sunt obligați să respecte regulile acestei piețe.
De asemenea, așa cum corect a reținut și instanța de fond, nu se poate susține că reclamanții nu ar putea fi sancționați, nefiind vinovați, atâta vreme, cât aceștia, în calitate de reprezentant al societății intermediare și, respectiv, reprezentant al Compartimentului de Control Intern, aveau obligația verificării tranzacțiilor și de prevenire a oricăror încălcări a legii, precum și de aducere la cunoștința Consiliului de Administrație a societății, a tuturor cazurilor de încălcare.
Nu poate fi primită nici critica potrivit cu care reclamanții nu ar fi fost deținători de informații privilegiate, de vreme ce aceștia reprezentau societatea care a intermediat tranzacția, prin agentul de valori mobiliare C.R. De menționat, că acesta din urmă (C.R.) a desfășurat activitate de intermediere, atât pentru clientul H.S., cât și pentru G.T. și F.E., primul, președinte și secundul, membru al Consiliului de Administrație al SC T.A. SA Târgu Mureș și, în consecință, deținători de informații privilegiate.
Față de cele ce preced, se constată că în mod corect, instanța de fond a reținut în sarcina reclamanților, o faptă de manipulare a pieței, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 130 lit. a) din O.U.G. nr. 28/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 525/2002 și art. 74 alin. (1) lit. c) și d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 3/2002.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de T.N. și G.D., a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5957/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5955/2005. Contencios → |
|---|
