ICCJ. Decizia nr. 5955/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la data de 11 iulie 2005, reclamantul D.I. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, suspendarea Ordinului nr. 25131 din 22 aprilie 2005, prin care a fost sancționat cu trecerea într-o funcție publică inferioară de execuție - consilier superior, treapta I de salarizare, pe timp de 1 an.
în motivarea solicitării, reclamantul a arătat că prin întreruperea activității sale de director executiv la Direcția Sanitară Veterinară Vrancea s-ar putea produce consecințe negative importante.
în același timp, el a specificat că a contestat legalitatea ordinului, măsura aplicată fiind abuzivă.
Prin sentința civilă nr. 64 din 20 iulie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea ordinului, până la soluționarea dosarului nr. 481/2005 al aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 581 C. proc. civ., fiind în curs de soluționare acțiunea având ca obiect anularea actului administrativ, iar executarea ar putea produce prejudicii în activitatea curentă a instituției.
împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, învederând că nu este justificată urgența suspendării executării ordinului și nici nu s-a dovedit iminența producerii unei pagube pentru reclamant.
Pârâta a mai invocat greșita aplicare a dispozițiilor art. 581 C. proc. civ., care reglementează ordonanța președințială, în condițiile în care acțiunea de fond privește un litigiu de contencios administrativ, aflat sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea a reținut că într-adevăr în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 581 C. proc. civ., privind ordonanța președințială, fiind vorba despre un act administrativ de autoritate, procedura de contestare a acestuia fiind cea reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Dar, actul normativ sus-menționat conține prevederi exprese în legătură cu suspendarea executării actului administrativ. Astfel, potrivit art. 14 alin. (1), în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.
în raport cu aceste dispoziții, Curtea a reținut că instanța de fond a dispus în mod corect suspendarea executării ordinului de sancționare disciplinară a reclamantului.
Astfel, cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt întrunite, atât existența cazului bine justificat - reclamantul formulând acțiune în anularea ordinului pe care îl consideră nelegal, cât și necesitatea prevenirii unei pagube de natură materială și morală ce s-ar putea produce reclamantului, prin executarea măsurii, înainte de verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5951/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5954/2005. Contencios → |
|---|
