ICCJ. Decizia nr. 5958/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 5 august 2005, Ministerul Economiei și Comerțului a formulat recurs împotriva sentinței nr. 268/2005, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie și în fond, respingerea acțiunii.
în motivarea recursului s-a susținut că sentința atacată este nemotivată, necuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină și că hotărârea formulată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta a precizat că vătămarea trebuia să existe în momentul emiterii actului administrativ și că instanța a motivat contradictoriu hotărârea, întrucât, pe de o parte, a reținut că certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, ca pe de altă parte să facă precizarea că emiterea certificatului s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei.
Recurenta a mai susținut că adresa nr. 30409 din 19 decembrie 2003, a Primăriei municipiului Motru, prin care s-a făcut cunoscut că terenul pe care se află amplasat sediul administrativ al pârâtei și depozitul de zgură și cenușă, a fost revendicat de foștii proprietari, nu este relevantă cauzei, întrucât acest răspuns aparține Comisiei locale de aplicare a fondului funciar și nu are legătură cu obiectul cauzei.
A mai susținut recurenta, că reținerea instanței de fond că prin emiterea actului administrativ s-a dovedit că reclamantei i-a fost încălcat dreptul de proprietate, este incorectă, întrucât la data de 11 mai 2004, când a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate, reclamanta nu deținea în proprietate terenul în litigiu.
Sub acest aspect se precizează că, contractul de vânzare-cumpărare, în baza căruia reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren ce face obiectul cauzei, a fost încheiat după două luni de la data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar titlul de proprietate s-a emis la 23 august 2004. în aceste condiții, recurentul susține că nu avea obligația să încunoștințeze pe intimata-reclamantă, că s-a cerut eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Sentința a mai fost recurată și de SC U.T.A.A. SA Motru, prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 8 august 2005. Cererea de recurs nu a fost timbrată legal; deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a-și timbra cererea, această cerință legală nu a fost satisfăcută.
în motivarea recursului, s-a criticat sentința instanței de fond, întrucât terenul în litigiu s-a inclus în patrimoniul societății, menționându-se că societatea comercială îl avea în administrare, iar documentația întocmită în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a relevat faptul că societății îi era necesar acest teren pentru desfășurarea activității.
S-a susținut, de asemenea, că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și s-a cerut casarea cu trimiterea cauzei, pentru rejudecare, în vederea efectuării unei expertize topografice care să identifice terenul, precum și construcțiile aflate pe acest teren.
în cauză, intimata-reclamantă R.E. a formulat întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursurilor declarate în cauză.
Sub acest aspect, petenta a susținut că s-a adresat Ministerului Economiei și Comerțului, emitentul actului administrativ contestat în cauză, căruia i-a cerut revocarea actului atacat în cauză, întrucât nu s-a ținut seamă de dreptul de proprietate preexistent, aparținând lui V.M., pe care ea a moștenit-o și tocmai din acest motiv a și încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința nr. 268 din 17 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.E. împotriva pârâților Ministerul Economiei și Comerțului și SC U.T.A.A. SA Motru.
S-a anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Economiei și Comerțului, pentru suprafața de 2200 mp ce aparține reclamantei.
Prin sentința atacată s-a reținut că sediul recurentei-pârâte SC U.A.T.A.A. SA este construit pe terenul care, anterior colectivizării, a aparținut autoarei V.G., iar moștenitoarea acesteia, V.M., a obținut titlul de proprietate pentru suprafața în litigiu de 2200 mp, situat în vecinătatea pârâtei, titlul fiind dobândit în conformitate cu adeverința nr. 1306 din 26 iunie 2004 și a procesului-verbal de punere în posesie, emis la 3 iunie 2004, de Primăria municipiului Motru.
Ulterior, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 1561/2004, acest teren a fost vândut reclamantei R.E., dreptul de proprietate fiind transcris în C.F., la data de 21 septembrie 2004, conform încheierii de admitere nr. 741 a Judecătoriei Motru, aflată la dosar.
Instanța a reținut că, deși certificatul de atestare s-a eliberat cu respectarea prevederilor art. 1 din H.G. nr. 864/1991, așa cum rezultă din documentația tehnică ce-l însoțește, emiterea acestuia s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei R.E.
în mod expres, instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate al reclamantei pe terenul în litigiu este preexistent emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei, astfel încât susținerea pârâtei SC U.A.T.A.A. SA, potrivit căreia titlul de proprietate ar fi fost emis în urma certificatului de atestare, este nefondată.
A mai reținut instanța de fond că din adresa nr. 30409 din 19 decembrie 2003, Primăria municipiului Motru a făcut cunoscut pârâtei, că terenul pe care se află amplasat sediul administrativ al acesteia și depozitul de zgură și cenușă, a fost revendicat de foștii proprietari, astfel încât este cert că pârâta cunoștea faptul că o parte din terenul pe care își realizează activitatea, aparține unor cetățeni din municipiul Motru.
Mai mult, s-a menționat că din planul de amplasament aflat la dosar, se constată că terenul în litigiu nu este cuprins în perimetrul societății și este evident că pârâta avea cunoștință, la data întocmirii documentației, că a fost revendicat de foștii proprietari.
De asemenea, s-a precizat de instanța de fond că nici susținerile pârâtei, în sensul că terenul în litigiu este ocupat de un bazin ce alimentează cu apă, municipiul, nu sunt fondate, întrucât din schițele terenului, cât și din fotografiile depuse de reclamantă, la dosarul cauzei, nu rezultă ca pe teren să existe construcții, în afara unei alei betonate, care a fost construită de reclamanta-intimată în cauză, fără ca recurenta SC U.A.T.A.A. SA Motru să facă vreo opunere.
Instanța de fond a concluzionat că la emiterea documentației tehnice, pârâta nu a solicitat acordul autorității locale, astfel încât nu s-a cunoscut situația terenului, certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis pârâtei atestând o situație de fapt, în schimb titlul de proprietate emis reclamantei-intimate atestând dreptul de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, drept de proprietate ce a fost înscris în C.F. la 21 septembrie 2004, prin încheierea emisă de Judecătoria Motru.
Așa fiind, instanța de fond a concluzionat că reclamanta, prin actul administrativ contestat în cauză, a fost vătămată într-un drept al său recunoscut de lege, respectiv dreptul de proprietate.
Prin sentința atacată în cauză au fost respinse și excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii (întrucât prin acțiune s-a cerut constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, iar dreptul de proprietate este imprescriptibil), precum și excepția necompetenței materiale a curții de apel, (certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost emis de o autoritate administrativă centrală, respectiv Ministerul Economiei și Comerțului).
înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Așa cum rezultă din actele cauzei, terenul în litigiu a aparținut lui V.G.. încă din 19 decembrie 2003, (certificatul de atestare a dreptului de proprietate s-a emis de Ministerul Economiei și Comerțului. la 11 mai 2004), Primăria municipiului Motru, județul Gorj, a răspuns la o cerere a SC U.T.A.A. SA din 8 decembrie 2003, care făcea demersuri pentru a-și înlocui documentația tehnică în vederea obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, că "terenul pe care se află amplasat sediul administrativ al SC U.A.T.A.A. SA Motru și depozitul de zgură și cenușă", a fost revendicat de foștii proprietari, în baza legilor proprietății, în condițiile Legii nr. 10/2001, revendicările urmând a fi rezolvate conform prevederilor legale.
Terenul în litigiu se găsește printre aceste suprafețe revendicate, dovadă faptul că urmare a cererii depuse, s-a eliberat numitei V.M., succesoarea lui V.G., titlul de proprietate nr. 14817496 din 23 august 2004, privind terenul în litigiu, teren ce se învecinează cu sediul SC U.A.T.A.A. SA Motru.
în mod abuziv s-a emis totuși certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M.03 nr. 9232 privind terenul proprietatea lui V.M. (în prezent vândut lui R.E.). Acest act administrativ s-a emis de Ministerul Economiei și Comerțului, pe baza documentației tehnice întocmită de societatea recurentă în cauză, cu ignorarea realității faptice a proprietății preexistente pentru intimata-reclamantă.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond, reținând emiterea abuzivă a actului contestat, a dispus anularea acestuia.
Cât privește motivele de recurs invocate de Ministerul Economiei și Comerțului, sunt neîntemeiate și vor fi respinse.
Susținerile că sentința atacată nu este motivată sau că ea cuprinde motive contradictorii, sunt neîntemeiate.
Hotărârea atacată este motivată, iar invocarea unor pretinse contradicții reprezintă interpretarea recurentei.
Faptul că s-au întocmit acte potrivit procedurilor instituite în vederea cererii obținerii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, de către societatea recurentă, nu este în contradicție cu afirmația că emiterea actului administrativ, deci admiterea cererii de eliberare a actului nu s-a făcut prin abuz administrativ, prin încălcarea dreptului de proprietate al intimatei-reclamante.
Pe de altă parte, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii, atunci când, constatând abuzul administrativ în emiterea actului administrativ, a pronunțat anularea actului. Așa fiind, recursul declarat în cauză va fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Cât privește recursul declarat de SC U.A.T.A.A. SA, s-a constatat că nu a fost legal timbrat, astfel că a fost anulat ca netimbrat, conform art. 1 și 20 din Legea nr. 146/1997.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5970/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5959/2005. Contencios → |
|---|
