ICCJ. Decizia nr. 5969/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la înalta Curte de Casație și Justiție, la 7 septembrie 2005, Curtea de Apel București a sesizat instanța, că prin sentința civilă nr. 1303 din 23 ianuarie 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus înlăturarea cauzei privind pe reclamanții B.F., B.T., B.D., M.M. și O.D., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Curtea de Apel București și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința civilă nr. 1303 din 29 iunie 2005, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența soluționării cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții B.F., B.T., B.D., M.M., O.D., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului București.
De precizat că prin sentința nr. 905 din 28 februarie 2005, Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă, asigurări sociale, de contencios administrativ și fiscal, și-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții în cauză, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată privește refuzul acordării facilității fiscale de reducere a impozitului pe venit determinat de decernarea ordinului "Meritul Judiciar", clasele I, II și III.
Avându-se în vedere dispozițiile art. 1 - 3 C. proc. fisc., ce reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale, privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute în Codul fiscal, reținându-se și prevederea că "administrarea impozitului" înseamnă stabilirea și colectarea acestuia în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004 și incidența art. 174 - 187 C. proc. fisc., competența soluționării cauzei revine Tribunalului București.
în cauză nu poate fi aplicat art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 177/2002, întrucât acest text se referă la "drepturi salariale".
Avându-se în vedere dispozițiile art. 22 C. proc. civ., urmează ca stabilind-se competența de soluționare a cauzei, Tribunalului București, să se înainteze cauza la această instanță, pentru soluționarea cauzei.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5961/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5970/2005. Contencios → |
|---|
