ICCJ. Decizia nr. 5960/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul N.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Dolj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 652 din 29 noiembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 septembrie 1942 - 6 martie 1945.
în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în perioada 13 septembrie 1942 - 30 octombrie 1944 a fost deportat din localitatea de domiciliu, în Transnistria și că data deportării sale rezultă din copia xerox a certificatului eliberat de Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 258 din 16 iunie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 652/2002 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre, prin care să constate că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 13 septembrie 1942 - martie 1945 și să-i acorde aceste drepturi, începând cu data de 1 decembrie 2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, copia extras a Tabelului de la Arhivele Statului confirmă faptul că la 13 septembrie 1942, unchiul reclamantului, M.M., a fost deportat în Transnistria, reclamantul făcând parte din familia acestuia.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Dolj.
Recurenta a susținut, în esență, că din răspunsul Arhivelor Naționale rezultă că părinții reclamantului nu au fost deportați, iar din declarațiile judiciare ale martorilor nu rezultă cu certitudine motivul pentru care reclamantul se afla în familia unchiului său și nici existența cu certitudine a legăturii de rudenie dintre aceasta și așa-zisele sale rude.
Recursul este fondat.
Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate etnic de regimurile instaurate ca urmare a Dictatului de la Viena din 7 august 1940, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul ocupat, pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, cu condiția dovedirii acestei situații (a unei persoane persecutate din motive etnice), cu actele prevăzute de Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002.
Astfel, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori.
în cauză, din copia extras a Tabelului de la Arhivele Statului, aflată în dosarul de fond, rezultă că numiții M.M. și P.C. au fost evacuați la data de 13 septembrie 1942, conform Ordinului I.G.J. nr. 40169/1942. Nu rezultă, însă, că la această dată ar fi fost evacuat și reclamantul și nici faptul că acesta făcea parte din familia numiților M.M. și P.C. Dimpotrivă, din copia actului de identitate reiese că reclamantul este fiul lui I.N. și C.N., născut la data de 13 mai 1937 și că la data pretinsei deportări avea vârsta de 5 ani. Conform adresei emisă de Direcția Județeană Dolj a Arhivelor Naționale, rezultă că părinții reclamantului, I.N. și C.N., nu figurează între țiganii deportați în Transnistria.
Cât privește declarațiile martorilor, urmează a se constata că acestea nu sunt concludente în soluționarea cauzei, atâta vreme, cât din conținutul lor nu rezultă motivul pentru care reclamantul se afla în familia "unchiului" și "mătușii sale".
Așa fiind, în mod corect susține recurenta, că nici legătura de familie dintre reclamant și persoanele care apar în certificatul emis de Arhivele Naționale și despre care reclamantul spune că sunt unchiul și mătușa lui, nu a rezultat cu certitudine.
Față de cele ce preced, se constată că recursul este fondat, fiind admis, a fost casată hotărârea atacată și a fost respinsă în fond acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5979/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5961/2005. Contencios → |
|---|
