ICCJ. Decizia nr. 597/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 597/2005
Dosar nr. 6570/2004
Şedinţa publică din 3 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 362 din 23 februarie 2004, a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de către reclamantul H.C., împotriva pârâtei Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut că părăsirea locurilor natale de către reclamant, împreună cu familia sa, nu a fost consecinţa persecuţiei etnice a autorităţilor, fiind determinată de schimbarea liniei frontului, începând cu primele luni ale anului 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul H.C., susţinând în esenţă că, instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, întrucât tatăl reclamantului, plutonier în rezervă concentrat, a fost evacuat împreună cu familia sa, din comuna Mihăileni, judeţul Dorohoi, în comuna Ştirbei, judeţul Romanaţi, ca urmare a înaintării trupelor sovietice pe teritoriul României, astfel că este îndreptăţit să beneficieze de prevederile art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că tatăl reclamantului, care era plutonier în rezervă – concentrat, a fost evacuat împreună cu familia sa, din Dorohoi, în satul Ştirbei, judeţul Romanaţi, ca urmare a evenimentelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Or în cauză este stabilit că reclamantul (împreună cu familia sa) a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare, din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
De altfel, chiar reclamantul în acţiunea sa, menţionează: „faptul că nu am fost persecutat etnic, nu înseamnă că nu am avut de suferit".
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localităţile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin OG nr. 105/1999, nu acordă drepturi compensatorii, şi acestor categorii de persoane.
Ca atare, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.C., împotriva sentinţei civile nr. 362 din 23 februarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 596/2005. Contencios. Anulare acte de control... | ICCJ. Decizia nr. 599/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
