ICCJ. Decizia nr. 721/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 721/2005
Dosar nr. 2564/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 3250 din 25 septembrie 2003, reclamanta V.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea deciziei nr. 208 din 28 august 2003, prin care pârâta a procedat la revizuirea hotărârii sale iniţiale, nr. 2999 din 8 februarie 2003, în sensul că cererea reclamantei, privind recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, a fost respinsă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 2999 din 8 februarie 2003, pârâta i-a admis cererea formulată la data de 7 august 2002, recunoscându-i calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada de strămutare cuprinsă între 15 septembrie 1940 şi 6 martie 1945; ulterior, pârâta, prin Decizia nr. 208 din 28 august 2003, a revizuit hotărârea iniţială, pe motivul că, în mod eronat, situaţia petentei a fost încadrată la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, aceasta nefăcând dovada legăturii sale de rudenie cu numitul E.S., titularul înscrisului intitulat „Declaraţiune" întocmit în anul 1940, înainte de strămutare, titular care a făcut obiectul schimbului de populaţie realizat în baza Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940; Decizia de revizuire emisă de pârâtă, este netemeinică şi nelegală; aceasta nereţinând că este vorba de o menţionare greşită a numelui de familie al tatălui său care, în declaraţia de avere întocmită la 9 septembrie 1940, a fost trecut S., în loc de P.; comparând datele de identitate din declaraţia de avere, cu cele din actele de stare civilă, precum şi cu cele din declaraţia de notorietate şi din tabelul privind refugiaţii din Cadrilater şi stabiliţi provizoriu în comuna Uzunu, se poate observa că E.S., titularul declaraţiei de avere, este şi aceeaşi persoană cu E.P.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că, în raport cu prevederile art. 10 din Legea nr. 189/2001, Decizia de revizuire a hotărârii iniţiale este legală, reclamanta nefăcând dovada legăturii sale de rudenie cu numitul E.S., titularul declaraţiei de avere, care a făcut obiectul schimbului de populaţie realizat în baza Tratatului de la Craiova, din data de 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2039 din 2 decembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Decizia nr. 208 din 26 august 2003, prin care pârâta şi-a revizuit hotărârea nr. 2999 din 8 februarie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că din certificatul de naştere al reclamantei, eliberat de Sfatul Popular al Raionului Mihăileşti, rezultă că reclamanta s-a născut la data de 15 iunie 1935, în localitatea Stejarul - Caliacra din Bulgaria, părinţii acesteia fiind P.E. şi P.D.; conform certificatului de deces eliberat de Primăria comunei Călugăreni, judeţul Giurgiu, P.E., născut la data de 6 noiembrie 1902, în localitatea Uzunu, judeţul Giurgiu, a decedat la data de 12 mai 1945, în aceeaşi localitate; E.P. apare în Tabloul privind refugiaţii din Cadrilater şi stabiliţi provizoriu în comuna Uzunu, Plasa Călugăreni, judeţul Vlaşca, a cărui copie certificată a fost eliberată de Direcţia Judeţeană Giurgiu a Arhivelor Naţionale; în declaraţia de avere întocmită de Comisia de evaluare din comuna Asfatchioi, judeţul Durostor, apare ca titular E.S., însă, celelalte date referitoare la identitatea titularului concordă cu datele din certificatele de stare civilă depuse la dosar, în ceea ce priveşte: data şi locul naşterii titularului (6 noiembrie 1902, comuna Uzunu, judeţul Giurgiu); numele soţiei (D.), numele şi vârsta reclamantei la acea dată (M., 6 ani); din declaraţiile de notorietate autentificate cu nr. 2220 din 17 iulie 2002, nr. 3600 din 17 octombrie 2003 şi nr. 3610 din 20 octombrie 2003, rezultă că declaranţii l-au cunoscut pe E.P. care este una şi aceeaşi persoană cu E.S. şi că reclamanta, împreună cu familia sa, a fost strămutată în anul 1940, din comuna Asfatchioi, judeţul Durostor, în localitatea Uzunu, judeţul Giurgiu, unul din declaranţi aflându-se în aceeaşi situaţie cu reclamanta; apărarea pârâtei privind obligaţia reclamantei de a utiliza procedura de schimbare a numelui pe cale administrativă, nu poate fi acceptată, întrucât, eroarea privind numele tatălui reclamantei nu a apărut într-un act de stare civilă, ci în declaraţia de avere, datele din cuprinsul acestui înscris urmând a fi apreciate în corelare cu celelalte probe administrate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs formulate în scris, recurenta a arătat că instanţa de fond a procedat la admiterea acţiunii reclamantei şi la anularea deciziei de revizuire emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, fără să ţină seama de faptul că dovada unor situaţii de fapt şi de drept invocate de solicitantă prin cererea adresată comisiei, cade în sarcina acesteia şi se face odată cu depunerea actelor pentru acordarea drepturilor prevăzute de lege; instanţa de fond nu a ţinut cont de faptul că la emiterea deciziei de revizuire a hotărârii iniţiale, comisia a avut în vedere actele depuse de solicitantă, acte care nu fac dovada legăturii sale de rudenie cu titularul declaraţiei de avere, numitul E.S., situaţie în care solicitanta trebuia să utilizeze procedura administrativă de schimbare a numelui, prevăzută de OG nr. 41/2003.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei; această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Recurenta-pârâtă susţine că înscrisul intitulat „Declaraţiune" întocmit la data de 9 septembrie 1940, de Comisia de evaluare din comuna Asfatchioi, judeţul Durostor, aparţinând de ţinutul românesc Cadrilater sau Dobrogea de Sud, nu face dovada legăturii de rudenie a intimatei-reclamante, cu titularul declaraţiei de avere, numitul E.S. care, împreună cu familia sa, a făcut obiectul schimbului de populaţie realizat în baza Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, între România şi Bulgaria. Recurenta-pârâtă îşi întemeiază această susţinere, pe faptul că există neconcordanţă între numele de familie al tatălui intimatei-reclamante, P.E., aşa cum acesta este menţionat în certificatul de naştere al acesteia şi numele titularului declaraţiei de avere, întocmită la data de 9 septembrie 1940, ca înscris premergător strămutării, respectiv E.S.
În opinia recurentei-pârâte, neconcordanţa de nume arătată mai sus, poate fi înlăturată doar pe calea procedurii administrative de schimbare a numelui, conform reglementării prevăzută de OG nr. 41/2003.
Într-adevăr, există neconcordanţă între numele de familie al tatălui intimatei-reclamante, menţionat în certificatul de naştere al acesteia, eliberat de Sfatul Popular al Raionului Mihăileşti şi numele titularului declaraţiei de avere întocmită ca înscris premergător strămutării din anul 1940, însă, această neconcordanţă este rezultatul înscrierii greşite, de către autorităţile Statului Bulgar, a numelui titularului în declaraţia de avere.
Prin urmare, eroarea apare în înscrisul ce-l reprezintă declaraţia de avere, iar nu în actul de stare civilă ce-l reprezintă certificatul de naştere al intimatei-reclamante, astfel că înlăturarea acesteia nu intră sub incidenţa reglementării OG nr. 41/2002.
Înlăturarea erorii privind numele titularului declaraţiei de avere urmează a fi lămurită prin corelarea datelor din cuprinsul acestui înscris, cu datele din celelalte probe administrate.
Datele referitoare la identitatea titularului declaraţiei de avere, cu excepţia celei referitoare la numele de familie al acestuia, concordă cu datele din certificatele de stare civilă depuse la dosar, cu privire la: data şi locul naşterii titularului, numele soţiei acestuia, numele şi vârsta intimatei-reclamante la acea dată.
În Tabloul privind refugiaţii din Cadrilater şi stabiliţi provizoriu în comuna Uzunu, plasa Călugăreni, judeţul Vlaşca, este înscris E.S., plugar, evacuat din comuna Asfatchioi, judeţul Durostor, împreună cu soţia şi 5 copii, iar din declaraţia de notorietate autentificată cu nr. 2220 din 17 iulie 2002 şi depusă de intimata-reclamantă, la dosarul comisiei, rezultă că E.P. este una şi aceeaşi persoană cu E.S.
Declaraţiile de martor autentificate cu nr. 3600 din 17 octombrie 2003 şi nr. 6310 din 20 octombrie 2003, prezentate de intimata-reclamantă, în timpul soluţionării cauzei la instanţa de fond, fac dovada că, în anul 1940, intimata-reclamantă a fost strămutată, împreună cu familia sa, din comuna Asfatchioi, judeţul Durostor, în comuna Călugăreni, satul Uzunu, judeţul Giurgiu, unul din declaranţi având situaţia de strămutat, în condiţii identice cu cele ale intimatei-reclamante.
În consecinţă, intimata-reclamantă, prin actele şi înscrisurile anexate la cererea adresată Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, a făcut dovada legăturii sale de rudenie cu titularul declaraţiei de avere care a fost strămutat împreună cu familia sa (din care face parte şi intimata-reclamantă), ca urmare a schimbului de populaţie realizat în baza Tratatului încheiat la Craiova, la data de 7 septembrie 1940, astfel că, în mod greşit, autoritatea publică pârâtă a procedat la revizuirea hotărârii iniţiale prin care i-a fost recunoscută reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2039 din 2 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 720/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 722/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
