ICCJ. Decizia nr. 735/2005. Contencios. Anulare acte vamale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 735/2005
Dosar nr. 3595/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 19 iunie 2003, reclamanta SC K. & C. SRL Bucureşti a solicitat anularea adresei nr. 15320/F din 24 martie 2003, emisă de Direcţia Generală a Vămilor - Direcţia Supraveghere Vamală şi Luptă Împotriva Fraudelor Vamale, Serviciul Antifraudă şi a adresei nr. 13086 din 24 martie 2003, emisă de Biroul Vamal de Control şi Vămuire la Interior Bucureşti, Târguri şi Expoziţii, obligarea la restituirea sumei de 1.799.862.019 lei, indexată cu rata inflaţiei, reprezentând garanţia achitată pentru a putea ridica mărfurile importate (încălţăminte), plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin adresa nr. 13086 din 24 martie 2003 i s-a adus la cunoştinţă că Direcţia Generală a Vămilor, prin adresa nr. 15320/F din 24 martie 2003, a dispus amânarea stabilirii valorii în vamă şi obligaţia constituirii unei garanţii vamale, măsură apreciată de reclamantă, ca nelegală, deoarece nu s-a ţinut seama de valoarea de tranzacţie a mărfurilor importate, conform Acordului G.A.T.T.
Prin sentinţa civilă nr. 2041/2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, ca inadmisibilă, reţinându-se că nu a fost respectat termenul de contestare de 15 zile stabilit de art. 4 alin. (1) din OUG nr. 13/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă că sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 29/1990, reclamanta respectând termenele prevăzute în art. 5, şi nu sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr. 13/2001, deoarece în cauză nu există un act de control sau de impunere.
Au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Stabilirea garanţiei vamale, ca urmare a amânării stabilirii valorii definitive în vamă, conform art. 77 alin. (4) C. vam., poate fi contestată numai în condiţiile OUG nr. 13/2001, în vigoare la data emiterii actelor contestate (martie 2003).
În conformitate cu dispoziţiile art. 166 - 174 C. vam., partea care se considera vătămată prin emiterea unor acte de către autoritatea vamală, putea să le conteste prin procedura prevăzută la Cap. X C. vam.
Aceste texte legale au fost abrogate în mod expres prin art. 16 din OUG nr. 13/2001, contestarea actelor vamale urmând a fi efectuată conform dispoziţiilor acestei ordonanţe de urgenţă.
Drept urmare, recurenta trebuia să respecte dispoziţiile actului normativ precizat şi în termen de 15 zile de la comunicarea actelor, să formuleze contestaţie la organul emitent.
Art. 4 alin. (1) din OUG nr. 13/2001, menţionează că termenul de 15 zile este un termen de decădere, astfel încât soluţia instanţei de fond este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC K. & C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2041 din 2 decembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.A.P.... | ICCJ. Decizia nr. 736/2005. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
