ICCJ. Decizia nr. 73/2005. Contencios. Anulare Ordin M.A.A.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 73/2005
Dosar nr. 2199/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iulie 2003, reclamanta H.E. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, solicitând anularea Ordinului nr. 232 din 14 iulie 2003, prin care a fost destituită din funcţia de contabil-şef la Direcţia Sanitar-Veterinară Maramureş şi suspendarea executării acestui ordin.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că în baza notei de control nr. 48786 din 29 octombrie 2001, a Corpului de control a ministrului, a fost sancţionată cu trecerea într-o altă funcţie inferioară, pe o perioadă de 6 luni, prin Ordinul nr. 894/2001, că a contestat ordinul, dar contestaţia i s-a respins de către instanţa de judecată şi că se află pe rol o acţiune prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a respectivului ordin, care a fost emis cu încălcarea normelor legale imperative, întrucât sancţiunea nu a fost cercetată şi propusă de Comisia de disciplină.
Mai arată că, în urma unui articol din ziar, Corpul de control al ministrului a efectuat un nou control, prin nota nr. 46096/2003 constatându-se că, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile Ordinului nr. 894/2001, se propune destituirea sa din funcţie.
Susţine că au fost încălcate normele egale imperative, întrucât sesizarea a fost făcută tardiv şi că faptele reţinute în sarcina sa, ca abateri disciplinare, nu-i puteau fi imputate, neintrând în atribuţiile sale de serviciu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1897 din 12 noiembrie 2003, a respins ca neîntemeiată, acţiunea privind anularea Ordinului nr. 232/2003 şi ca inadmisibilă, acţiunea privind Ordinul nr. 894/2001, constatându-se existenţa autorităţii de lucru judecat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, reclamanta H.E., susţinând în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a respins contestaţia, motivând că nu puteau fi invocate în speţă, dispoziţiile Codului muncii şi că în mod greşit a considerat că au fost respectate termenele înăuntrul cărora se putea face sesizare către comisia de disciplină, conform dispoziţiilor HG nr. 1083/2001, în realitate sancţiunea fiind aplicată după 15 luni de la săvârşirea abaterii disciplinare.
Recursul este nefondat.
În baza notei de control nr. 48786 din 29 octombrie 2001, a Corpului de control al ministrului, efectuată la Direcţia Sanitar-Veterinară Maramureş, s-a dispus sancţionarea directorului A.V. şi a contabilei-şefe H.E., cu trecerea într-o funcţie inferioară, pe o perioadă de 6 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului.
Din verificările efectuate ulterior la Direcţia Sanitar-Veterinară Maramureş a rezultat că atât ordinele ministrului, cât şi măsurile de sancţionare nu au fost înregistrate şi nu au fost transmise, spre aplicare, Biroului Personal.
Deşi H.E. a contestat, atât la Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, sancţionarea sa, cât şi la Tribunalul Maramureş şi Curtea de Apel Bucureşti (prin sentinţa civilă nr. 588 din 5 iunie 2003, a respins acţiunea), ordinul de sancţionare al ministrului trebuia pus în aplicare.
Constatările Corpului de control al ministrului au fost expuse în nota nr. 46096 din 8 aprilie 2003, prin care s-a concluzionat managementul defectuos la Direcţia Sanitar-Veterinară Maramureş, lipsa de coordonare a activităţii, dezorganizarea în derularea acţiunilor, evidenţă contabilă slabă, nerespectarea dispoziţiilor conducerii Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, a programului de lucru, stare tensionată între salariaţi, etc.
În finalul notei s-a propus sesizarea Comisiei de disciplină din cadrul Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, în vederea destituirii din funcţia de contabil-şef a H.E.
În mod corect, instanţa de fond a apreciat existenţa autorităţii de lucru judecat, referitor la cererea reclamantei, privind anularea Ordinului nr. 894/2001, întrucât prin sentinţa civilă din 5 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, rămasă irevocabilă, s-a respins acţiunea prin care reclamanta solicită constatarea nulităţii acestui ordin.
Cu privire la acţiunea referitoare la anularea Ordinului nr. 232/2003, şi în cazul acestuia au fost respectate prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale HG nr. 1083/2001. Pe fondul cauzei s-a reţinut că recurenta-reclamantă a săvârşit abateri disciplinare grave, constând în nepunerea în executare a deciziei nr. 894/2001 şi în neîndeplinirea atribuţiilor care îi reveneau în calitatea sa de contabil-şef.
Hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.E. împotriva sentinţei civile nr. 1897 din 12 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 726/2005. Contencios. Refuz recunoaştere... | ICCJ. Decizia nr. 735/2005. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
