ICCJ. Decizia nr. 722/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 722/2005
Dosar nr. 2565/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, sub nr. 7743/CA din 20 octombrie 2003, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 6581/5768 din 30 iulie 2003, prin care pârâta a refuzat să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 6 octombrie 1941, în localitatea Deva, judeţul Hunedoara, în perioada de refugiu a părinţilor şi fraţilor săi, refugiu ce a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia Statului Ungar.
Prin sentinţa civilă nr. 3817 din 20 octombrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei materiale ridicată de pârâtă, prin întâmpinarea depusă şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reţinând că în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, astfel cum acest articol a fost modificat prin Legea nr. 367/2001, competenţa de soluţionare a contestaţiei împotriva hotărârii emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, revine curţii de apel.
Fiind învestită cu soluţionarea acţiunii, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 12 din 12 ianuarie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 6581/5768 din 30 iulie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada de refugiu cuprinsă între 6 octombrie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi şi că, de la data naşterii, aceasta a avut de suferit, împreună cu părinţii săi, consecinţele refugiului din motive de persecuţie etnică, astfel că situaţia sa se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În motivele de recurs, recurenta-pârâtă a invocat Precizările nr. 3423 din 26 septembrie 2002, făcute de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, în opinia căreia, sintagma „copii născuţi în perioada refugiului părinţilor lor", se referă la copii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la începutul refugiului părinţilor.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, această instanţă constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 319/2002 şi prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând implicit şi copiii născuţi în localitatea de strămutare sau de refugiu, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie, cu cea a părinţilor refugiaţi sau strămutaţi.
Cum în cauza de faţă s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv, 6 octombrie 1941, a dobândit statutul de refugiat al părinţilor săi, suportând consecinţele refugiului care s-au răsfrânt şi asupra sa, aşa cum, în mod corect, a reţinut şi instanţa de fond.
Prin urmare, reclamanta, făcând dovada că se află în situaţia prevăzută la art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, este îndreptăţită să beneficieze de drepturile aferente perioadei de refugiu.
Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 12 din 12 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 721/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 726/2005. Contencios. Refuz recunoaştere... → |
|---|
