ICCJ. Decizia nr. 989/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 989/2005
Dosar nr. 7221/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2917 din 21 aprilie 2004, la Curtea de Apel Suceava, reclamanta G.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 3965 din 31 iulie 2003 şi obligarea pârâtei, la emiterea unei hotărâri prin care să se constate că soţul său, G.V., în prezent decedat, are calitatea de refugiat, situaţie în care reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 144 din 19 mai 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta G.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 3965 din 31 iulie 2003; a stabilit că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că din declaraţiile martorilor rezultă că soţul reclamantei, G.V., decedat în 2002, s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea Prevoroghia, raionul Cernăuţi, din fosta U.R.S.S., în localitatea Mânăstioara, judeţul Suceava, situaţia în care, reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, criticând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, cu acte oficiale, iar declaraţia martorului G.S., depusă în dosarul care i-a fost înaintat, este incompletă.
Recursul este fondat, dar pentru motivul ce se va prezenta în continuare.
Este necontestat că din declaraţiile martorilor G.S. şi R.D., rezultă că soţul reclamantei, G.V., s-a refugiat, în luna octombrie 1940, din localitatea Prevoroghia, raionul Cernăuţi - U.R.S.S., în localitatea Mânăstioara, judeţul Suceava.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Intimatei -reclamante îi sunt incidente dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soţia supravieţuitoare beneficiază de indemnizaţia lunară, indexată, conform art. 4 din ordonanţă.
Dar, instanţa de fond a greşit asupra perioadei 6 octombrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care a stabilit că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, este beneficiară a drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, întrucât nu a avut în vedere că, din punct de vedere istoric, în perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României. Practic, în acest interval de timp nu au mai existat persecuţii etnice, în accepţiunea prevederilor legale, întrucât regimul instaurat în România, în întregime sub administraţie românească, exclude eventualitatea unor persecuţii din motive etnice, aplicate cetăţenilor români.
Aşa fiind, pentru motivul arătat, recursul este fondat şi va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată, în sensul că se va elimina din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei nr. 144 din 19 mai 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că elimină din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 988/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 990/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
