ICCJ. Decizia nr. 994/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 994/2005
Dosar nr. 7286/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 172, pronunţată la data de 16 iunie 2004, în dosarul nr. 2916/2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.N. şi a anulat hotărârile nr. 368 din 5 februarie 2003 şi nr. 435 din 22 martie 2004, adoptate de Comisia de specialitate din cadrul Casei Judeţene de Pensii Botoşani şi a stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002, pentru perioada 2 decembrie 1953 - 4 noiembrie 1956.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că reclamantul, îndeplineşte cerinţele art. 1 din Legea nr. 309/2002, apreciind că în perioada 2 decembrie 1953 - 4 noiembrie 1956, acesta şi-a satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, susţinând că instanţa de fond a dat o hotărâre, cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, din probele cauzei rezultând că reclamantul şi-a satisfăcut stagiul militar, în două formaţiuni militare: Eşalonul Capul Codrului şi U.M. 04689 Iaşi, care nu au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, ci din cadrul fostului Minister al Forţelor Armate.
Recursul este întemeiat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Este adevărat că din copia xeroxată a livretului militar şi din adeverinţa nr. 1249 din 22 decembrie 2003, eliberată de Centrul Militar Judeţean Botoşani, rezultă că P.N., născut la data de 14 noiembrie 1933, în comuna Roma, judeţul Botoşani, şi-a satisfăcut stagiul militar în perioadele 2 decembrie 1953 - 1 ianuarie 1954, în Eşalonul Capul Codrului şi, respectiv, 1 ianuarie 1954 - 4 noiembrie 1956, în U.M. 04689 Iaşi.
În dosar nu există nici o dovadă din care să rezulte că cele două formaţiuni au fost detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, iar aprecierea la care a ajuns instanţa de fond, este lipsită de orice suport probator, recurenta-pârâtă contestând, în mod constant, apartenenţa acelor unităţi, la Direcţia Generală a Serviciului Muncii.
Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de cei care pretind drepturile acordate prin această lege: să fi efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă şi, respectiv, aceste detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Astfel fiind, potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de fond era datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest scop era necesar să fie cerute relaţii suplimentare de la U.M. 02405 Piteşti (fişa de evidenţă) şi de la Centrul Militar Judeţean Botoşani, în legătură cu situaţia militară a intimatului-reclamant şi, respectiv, apartenenţa/neapartenenţa la fostul Minister al Forţelor Armate sau la Direcţia Generală a Serviciul Muncii, a formaţiunilor la care şi-a satisfăcut stagiul militar.
În concluzie, recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiaşi instanţe, în raport cu dezlegările date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei nr. 172 din 16 iunie 2004, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 991/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 995/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
