ICCJ. Decizia nr. 1000/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1000/2006
Dosar nr. 3192/2005
nr. 13146/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1358 din 25 iulie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SC N.T. SRL, în contradictoriu cu pârâţii C.V.A.E.T., Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, A.R.R. şi I.G.C.T.I.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Invocând dispoziţiile art. 14 şi 10 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a solicitat suspendarea executării Hotărârii din data de 11 august 2005, emisă de prima pârâtă, în ceea ce priveşte descalificarea societăţii privind cursa nr. 1 cod traseu nr. 175 şi cursa nr. 11 de pe acelaşi traseu, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii privind anularea actului administrativ arătat.
A susţinut reclamanta că prin descalificarea sa pentru cele două curse, există pericolul atribuirii cursei nr. 11, următorului solicitant şi că i se aduce în acest fel un prejudiciu, deoarece are în derulare credite pentru dobândirea unui autovehicul de rezervă nou.
Faţă de prevederile art. 14 din noua Lege a contenciosului administrativ (nr. 554/2004) şi faţă de actele dosarului, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada cazului bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube care nu ar putea fi înlăturată decât prin suspendarea actului administrativ.
În termen legal, împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC N.T. SRL.
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că sunt îndeplinite şi dovedite condiţiile menţionate de lege pentru suspendarea Hotărârii din 11 august 2005, emisă de C.V.A.E.T. Astfel, în privinţa „pagubei iminente" s-a arătat că recurenta are în derulare 5 contracte de credit în vederea achiziţionării de noi vehicule pentru dezvoltarea afacerii în valoare totală de 250.000 Euro, iar imposibilitatea efectuării celor două curse determină pierderi materiale şi întârzieri în plata ratelor. Sub aspectul „cauzei bine justificate", s-a precizat că recurenta a fost singura solicitantă la atribuirea de trasee din 3 iunie 2005, iar la reatribuirea din 27 iulie 2005 vor exista şi alţi participanţi şi recurenta nu va avea nici o garanţie că va câştiga din nou cursa nr. 1.
În fine, recurenta a indicat şi motivele de nelegalitate ale actului a cărui suspendare s-a cerut, acestea impunând suspendarea executării actului.
Recursul este nefondat.
Învestită cu cererea de suspendare a executării Hotărârii din 11 august 2005 a C.V.A.E.T., Curtea de Apel Bucureşti a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente, respectiv prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Potrivit acestui text legal, suspendarea executării unui act administrativ, până la pronunţarea instanţei de fond, poate opera, numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiţii: să fie vorba de un caz bine justificat şi să fie utilă suspendarea pentru prevenirea unei pagube iminente.
Aşa cum se poate observa din probatoriul administrat, susţinerile recurentei-reclamante nu au fost dovedite. Argumentele reluate de recurentă şi în cererea de recurs privind cazul bine justificat şi paguba iminentă, nu pot fi primite, deoarece nu sunt de natură a justifica suspendarea executării actului administrativ în discuţie. Mai mult, aşa cum corect se reţine în considerentele sentinţei recurate, nu s-au făcut dovezi în sensul existenţei cazului bine justificat şi al iminenţei procedurii unei pagube. Contractarea unor credite pentru dezvoltarea afacerii şi eventualele întârzieri în plata ratelor nu sunt elemente care să se înscrie în ceea ce legiuitorul a definit prin art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În privinţa motivelor de nelegalitate ale actului administrativ invocate de recurenta-reclamantă, acestea nu pot fi examinate decât în litigiul de fond, iar nu odată cu cererea de suspendare a executării actului.
Pentru cele expuse, neexistând motive pentru casarea sau modificarea sentinţei atacate în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.T. SRL Slobozia împotriva sentinţei civile nr. 1358 din 27 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1002/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
