ICCJ. Decizia nr. 984/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 984/2006
Dosar nr. 3686/2005
nr. 15117/1/2005
Şedinţa publică din 22 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 10 noiembrie 2004, reclamanta SC I.F. SA a chemat în judecată Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Călăraşi şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea deciziei nr. 24986/2004 şi notelor nr. 21896 şi nr. 22895/2004, precum şi obligarea pârâtei 1, la plata sumei de 2.864.639.937 lei, reprezentând diferenţa de subvenţie pentru ianuarie 2004 şi subvenţia pentru producţia din luna mai 2004, plus majorările calculate şi reţinute fără drept.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a apreciat greşit, în urma controlului din 27 iulie 2004, că pentru evaluarea posibilităţilor sale reale de livrare nu trebuie luate în considerare şi animalele aflate în custodie, ci numai cele care figurau în evidenţele scriptice ca proprietate, cu toate că pentru cele din custodie nu avea obligaţia de a menţine aceleaşi animale, ci în cadrul fiecărei grupe de greutate, numai a aceluiaşi număr cu cel ce i-a fost predat.
Prin sentinţa civilă nr. 1515 din 21 septembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor contestate, obligând pârâta Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, la plata sumei solicitate de reclamantă.
S-a reţinut că stocul de rezervă a fost completat permanent cu animale din grupa de greutate inferioară, aşa cum prevedea contractul de custodie, situaţie confirmată prin procesele-verbale de verificare lunară întocmite de A.N.R.S.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, care a susţinut, în esenţă, că pentru evaluarea posibilităţilor reale de livrare ale societăţii, trebuiau avute în vedere, exclusiv, animalele care figurau scriptic, ca şi proprietatea acesteia.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 şi al art. 2 alin. (1) lit. b) din HG nr. 1593/2003, privind sprijinul statului, prin acordarea de subvenţii în anul 2004, producătorilor agricoli din sectorul animalier: „producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care deţin, cresc şi exploatează animale de producţie şi reproducţie, beneficiază de subvenţia pentru producţia de carne în valoare de 8.000 lei/kg carne viu pentru porci în greutate de 90 - 110 kg/cap, livrate de abatoarele specializate".
În urma controlului efectuat de Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Călăraşi, privind verificarea legalităţii subvenţiilor pentru carnea de porc viu livrată de reclamantă, în perioada 1 ianuarie - 30 mai 2004, s-a constatat că faţă de posibilităţile de livrare, aceasta a încasat necuvenit subvenţii în ianuarie şi mai 2004.
S-a considerat că au fost abatorizate nu numai animalele proprietate, ci şi cele aflate în custodie, din stocul de rezervă de stat.
Astfel, în luna ianuarie 2004, din totalul de 5.429 animale în grupa de greutate 90 - 110 kg, au fost abatorizate 4.263, din care 2.262 proprietatea societăţii şi 2001, din rezervă; iar în luna mai s-au abatorizat 3.458 de capete, din care 2.118, proprietatea societăţii şi 1340, din rezervă.
Or, din contractul de depozit şi prestări servicii nr. 358 din 28 august 2003, încheiat între A.N.R.S. - Unitatea Teritorială 515 Bucureşti şi SC P.F. SRL, actuala SC I.F. SA, aceasta a primit în custodie carne de porc viu, ovin, structura de greutate 51 - 60 kg → 10.534 kg; 61 - 70 kg → 129.166 kg; 71 - 110 kg → 160.331 kg şi scroafe vii 130 - 180 kg → 201.920 kg.
Conform art. 2 din contract, părţile au convenit să lichideze treptat stocul de scroafe în viu, prin înlocuirea cu porci graşi în viu, în greutate de 70 - 110 kg.
Potrivit art. 6 din acelaşi contract, păstrarea în custodie s-a convenit a se face în amestec cu efectivele proprii ale societăţii, urmând ca porcii din grupa de greutate 70 - 110 kg, care ajung la greutatea optimă cerută de piaţă, să fie abatorizaţi şi valorificaţi de depozitar, cu obligaţia completării concomitente a stocului de carne de porc în viu din rezervă.
Astfel fiind, şi cum de creşterea, hrana şi îngrijirea acestor animale, indiferent că erau proprietatea societăţii sau făceau parte din stocul de rezerva de stat, s-a ocupat reclamanta, prin propriile resurse, în mod greşit s-a apreciat posibilitatea reală de livrare, numai în raport cu animalele aflate în proprietate. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât din verificările lunare consemnate în procesele-verbale întocmite de reprezentanţii A.N.R.S., a rezultat constant menţinerea stocului faptic de animale date în custodie.
În raport cu aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile HG nr. 1593/2003, urmează a se reţine că legal şi temeinic s-a apreciat de către instanţa fondului, că cererea reclamantei este întemeiată, în sensul că este îndreptăţită să beneficieze de subvenţiile acordate de stat, pentru luna ianuarie şi mai 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 1515 din 21 septembrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 972/2006. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 997/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
