ICCJ. Decizia nr. 997/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 997/2006
Dosar nr. 2540/2005
nr. 10544/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 15 septembrie 2004, reclamanta D.E. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii şi Ministerul Justiţiei, anularea Hotărârii nr. 137 din 8 septembrie 2004, emisă de primul pârât, privind eliberarea sa din funcţia de judecător, prin pensionare.
În baza dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal care, prin sentinţa civilă nr. 397 din 6 iunie 2005, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, precum şi excepţia lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, respingând acţiunea reclamantei faţă de aceştia.
A respins, de asemenea, ca inadmisibilă, acţiunea împotriva Administraţiei Prezidenţiale, formulată prin cererea precizatoare de la 6 ianuarie 2005, privind anularea Decretului nr. 705/2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că singurul abilitat să propună numirea şi eliberarea din funcţie, este emitentul hotărârii contestate, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei neavând atribuţii în acest sens.
S-a mai reţinut, de asemenea, că, fiind vorba de o acţiune formulată în baza Legii nr. 29/1990, se impunea efectuarea procedurii prealabile, în condiţiile art. 5 din lege, obligaţie ce nu a fost îndeplinită de reclamantă, aceasta formulând acţiune direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere atribuţiile Consiliului Superior al Magistraturii, cu privire la numirea şi eliberarea din funcţie a magistraţilor, s-a apreciat de către instanţa de fond că Decretul nr. 705/2004 al Preşedintelui României, nu a făcut decât să confirme o hotărâre, deja existentă, emisă de organul competent - Consiliul Superior al Magistraturii şi, pe cale de consecinţă, este inadmisibilă cererea privind anularea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs, reclamanta D.E., solicitând, în baza dispoziţiilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (2) C. proc. civ., casarea acesteia şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru următoarele motive:
- Instanţa de fond avea obligaţia să pună în discuţie lipsa procedurii prealabile, prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, la primul termen de judecată, în ianuarie 2005;
- Procedura prealabilă a fost îndeplinită;
- Ministerul justiţiei are calitate procesuală pasivă, deoarece la data pensionării ei, magistraţii se aflau încă în subordinea acestuia;
- Cererea privind anularea parţială a Decretului nr. 705/2004 se justifică prin împrejurarea că însăşi hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, pe care acesta o confirmă, este nelegală.
Recursul este fondat.
Cu privire la procedura prealabilă se constată că Hotărârea nr. 137 a Consiliului Superior al Magistraturii, adoptată la 8 septembrie 2004, prin care D.E. a fost eliberată de funcţia de judecător, prin pensionare, i-a fost comunicată de preşedintele Curţii de Apel Cluj, prin adresa nr. 1090/A, la data de 24 septembrie 2004.
Aşa fiind, termenul de 30 zile prevăzut de Legea nr. 29/1990, privind îndeplinirea procedurii prealabile, începe să curgă de la această dată, fiind îndeplinit, aşa cum rezultă din confirmarea poştală de primire a contestaţiei, de către Consiliul Superior al Magistraturii, la data de 14 octombrie 2004.
În mod greşit, instanţa de fond a reţinut că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită.
Hotărârea instanţei de fond fiind nelegală, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.E. împotriva sentinţei civile nr. 397 din 6 iunie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 984/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1000/2006. Contencios. Suspendare act. Recurs → |
|---|
