ICCJ. Decizia nr. 1012/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1012/2006
Dosar nr. 3667/2005
nr. 15042/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 octombrie 2005, reclamanta C.A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Timiş, anularea hotărârii nr. 9689 din 6 septembrie 2005, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 296/PI din 24 octombrie 2005, a admis acţiunea a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din legea sus menţionată.
Instanţa de fond a reţinut din examinarea probelor administrate în cauză, că reclamanta s-a născut la 12 noiembrie 1943, în localitatea Cunţa, judeţul Alba, unde părinţii săi s-au refugiat, părăsind domiciliul lor din localitatea Câţcău, judeţul Cluj, la data de 24 octombrie 1940.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând-o pentru greşita aplicare a legii.
Recurenta a pretins că intimata nu a făcut dovada calităţii de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, întrucât ea s-a născut chiar în localitatea respectivă, cea în care părinţii ei au fost strămutaţi.
S-a mai susţinut că în raport cu Precizările nr. 323 din 12 septembrie 2002 şi nr. 3423 din 26 septembrie 2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, de prevederile art. 1 lit. c) beneficiază numai copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate, într-un interval de 300 de zile de la data când a început strămutarea părinţilor, acesta nefiind şi cazul reclamantei.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada guvernelor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată expulzată sau refugiată în altă localitate.
Textul legii a avut, aşadar, în vedere persecuţia de natură etnică la care au fost supuşi unii cetăţeni români, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada de refugiu sau strămutare, deoarece traiul în aceste condiţii a avut consecinţe vătămătoare, identice, materiale şi morale, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor, indiferent că s-au născut înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimata s-a născut la data de 12 noiembrie 1943, în localitatea în care părinţii săi s-au refugiat după cedarea Ardealului de Nord, instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt întrunite cerinţele Legii nr. 189/2000.
Curtea va respinge, de asemenea, apărarea recurentei privind interpretarea dată alin. (1) din OG nr. 105/1999, prin precizările menţionate mai sus, întrucât, prin natura lor juridică, nu pot avea drept consecinţă, modificarea sau completarea legii în baza căreia au fost emise.
Faţă de considerentele expuse şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii instanţei de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 296/PI din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1013/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
