ICCJ. Decizia nr. 1013/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1013/2006
Dosar nr. 3681/2005
nr. 15098/1/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 mai 2005, la Curtea de Apel Cluj, reclamantul C.N.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, anularea hotărârii nr. 4134 din 11 septembrie 2003 şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 580 din 29 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 7 februarie 1958 - 14 decembrie 1959, începând cu data de 1 octombrie 2002.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în perioada stagiului militar, reclamantul a desfăşurat activitate într-un detaşament de muncă, astfel cum a rezultat din copia livretului său militar şi din declaraţiile autentificate ale martorilor C.V.I. şi T.N.M., ultimul fiind el însuşi, beneficiar al Legii nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, susţinând că sentinţa instanţei de fond este greşită, deoarece unitatea militară înscrisă în livretul militar al reclamantului nu se găseşte în evidenţa detaşamentelor din subordinea Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, întocmită de Arhivele Naţionale, în această evidenţă figurând numai două unităţi militare, respectiv U.M. 03478 Constanţa şi U.M. 03488 Constanţa.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
În acest scop, judecătorii sânt îndreptăţiţi să pună în discuţia părţilor, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depăşească obiectul litigiului.
În ce priveşte cauza dedusă judecăţii, într-adevăr, împrejurările de fapt indicate de către intimatul-reclamant nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, acestea nefiind pe deplin convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care, în perioada 1950 - 1961 a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din subordinea Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, dovada acestei împrejurări făcându-se, potrivit art. 6 din Normele metodologice de aplicare a legii, cu copia livretului militar sau fişa de evidenţă militară eliberată de Centrele militare teritoriale sau de U.M. 02405 Piteşti.
Pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus citate şi pentru a vedea, astfel, dacă intimatul-reclamant este îndreptăţit la acordarea acestor drepturi compensatorii, trebuia determinat, fără echivoc, dacă acesta a efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă din sistemul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, întrucât există contradicţii între copia livretului militar depus în dosarul cauzei şi declaraţiile martorilor audiaţi.
Având în vedere aceste motive, în considerarea prevederilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceiaşi instanţă, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de dovadă, în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 580 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1012/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1015/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
