ICCJ. Decizia nr. 1054/2006. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1054/2006
Dosar nr. 3026/2005
nr. 12487/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 195/2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C.C.N.F. G.N. SA Giurgiu a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, solicitând ca, prin sentinţa ce va pronunţa, instanţa să dispună anularea deciziei nr. 143/2003, emisă de Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor.
În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că în urma controlului efectuat şi a procesului-verbal încheiat la data de 10 martie 2003, organele financiare de control au stabilit că societatea datorează dobânzi aferente impozitului pe profit calculate până la 25 ianuarie 2003, penalităţi de întârziere aferente impozitului pe profit calculate până la 31 ianuarie 2003, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente Fondului special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap, restant, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente Fondului special de susţinere a învăţământului de stat calculate până la 31 ianuarie 2003.
La data soluţionării în fond a cauzei, prin concluziile orale, cât şi prin notele scrise depuse la dosar, reclamanta şi-a precizat acţiunea, solicitând admiterea în parte a cererii, în ceea ce priveşte nelegalitatea impunerii obligaţiei fiscale de plată a T.V.A. suplimentară în sumă de 6.196.099.455 lei şi dobânda aferentă în sumă de 2.499.220.791 lei, solicitându-se anularea în aceste limite a celor două acte administrative contestate, respectiv Decizia nr. 143 din 27 mai 2003 a Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi procesul-verbal de control nr. 3020 din 10 martie 2003, întocmit de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu, Direcţia Control Fiscal, Serviciul Control Fiscal la Mari Contribuabili.
Reclamanta, în susţinerea acestei cereri, precizează că nu datorează sumele respective, organul de control neţinând seama de dispoziţiile art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul nr. 3 din 23 decembrie 1997 al Băncii Naţionale a României, privind efectuarea operaţiunilor valutare şi calculând pentru perioada 2001 - 30 mai 2002, T.V.A. suplimentar la sumele încasate prin contul valutar din Austria, cont pe care l-a considerat neautorizat, conform Ordinului nr. 17 din 14 martie 2000 şi Normelor din 19 mai 2000 cap. IX art. 17 pct. B.9.9.
Art. 17 alin. (2) lit. g) din Regulamentul nr. 3 din 23 decembrie 1997 al Băncii Naţionale a României, privind efectuarea operaţiunilor valutare, conţine o dispoziţie de excepţie de la obligaţia obţinerii autorizaţiei prealabile a Băncii Naţionale a României, pentru deschiderea conturilor în valută, pentru „reprezentanţele, agenţiile, birourile persoanelor juridice române, care nu sunt înregistrate ca persoane juridice în străinătate, toate pentru cheltuielile curente necesare desfăşurării activităţii acestora".
Operaţiunile valutare curente, menţionează reclamanta, sunt definite de art. 1.17 pct. 1.17 şi 1.17.1.1 din Regulamentul nr. 3/1997, privind facturarea operaţiunilor valutare conform cărora operaţiunile valutare curente sunt operaţiunile de capital, aşa cum sunt ele definite la pct. 1.17.2 şi care decurg fără a se limita din tranzacţii de comerţ internaţional, inclusiv servicii, alte tranzacţii curente, precum şi credite de rambursare mai mici de un an.
Organul de control nu a ţinut cont nici de adresa cu nr. 942/1998, emisă de Banca Naţională a României, prin care i se comunica faptul că nu mai este necesară autorizaţia Băncii Naţionale a României, pentru cheltuielile efectuate prin contul valutar din Austria, acestea fiind cheltuieli curente şi de întreţinere, care decurg din activitatea agenţiei.
S-au administrat probatorii cu înscrisuri, în cauză efectuându-se un raport de expertiză contabilă şi un raport de expertiză tehnică de specialitate în navigaţie, pentru acest ultim raport de expertiză formulându-se şi obiecţiuni de către pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Giurgiu.
În urma analizării probelor administrate în cauză, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 1329 din 30 iunie 2005, prin care a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C.C.N.F. G.N. SA Giurgiu şi a dispus anularea în parte a deciziei nr. 143 din 27 mai 2003 şi a procesului-verbal nr. 3020 din 10 martie 2003, pentru suma de 6.196.009.455 lei T.V.A. suplimentar şi 2.499.220.791 lei dobândă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit documentelor de înregistrare eliberate de Camera de Comerţ Viena, Agenţia Viena a N.A.V. Giurgiu nu are personalitate juridică şi potrivit art. 1.7 din Regulamentul nr. 3/1997 al Băncii Naţionale a României, contul deschis de această agenţie, pentru cheltuielile curente necesare activităţii, nu necesită obţinerea autorizaţiei Băncii Naţionale, aşa cum, în mod nelegal s-a reţinut de organele de control.
Raportul de expertiză tehnică de specialitate, întocmit de expert G.R., statuează că Agenţia Viena are atribuţii în conformitate cu legislaţia internaţională şi naţională, în domeniul transporturilor pe Dunăre, cât şi activităţi curente specifice oricărei agenţii de shipping, iar contul deschis de societatea reclamantă la această agenţie, este un cont de operaţiuni curente, şi nu un cont de depozit, astfel că nu era necesară autorizarea lui de către Banca Naţională a României.
A mai reţinut instanţa de fond că, potrivit raportului de expertiză, toate operaţiunile derulate prin acest cont, cât şi în numerar prin registrul de casă, sunt aferente plăţilor, încasărilor de navlu şi prestărilor de servicii efectuate în străinătate, prin intermediul agenţiei şi reprezintă încasări şi plăţi curente.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Giurgiu, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând că hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine de către cele două recurente, că instanţa de fond, la pronunţarea sentinţei, nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 17 pct. B lit. i) din OUG nr. 17/2000, privind T.V.A., text care nu face distincţie între contul curent sau contul de depozit pentru care este necesară autorizarea Băncii Naţionale a României, pentru a putea beneficia de cota 0, şi nici de Normele de aplicare OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/2000, care se referă la faptul că pentru operaţiunile prevăzute la lit. a) - e) pct. 9.20, nu beneficiază de cota 0 a T.V.A., contribuabilii care încasează valută în numerar sau prin transferuri bancare din conturi personale.
Recurentele precizează că societatea reclamantă nu a respectat condiţiile de încasare a valutei pentru prestaţiile efectuate în străinătate, aceasta nedeţinând autorizaţie emisă de Banca Naţională a României pentru contul bancar deschis la C.B. Austria şi a încasat valuta în numerar şi prin compensare, neputând beneficia de cota 0 de T.V.A.
Instanţa de fond nu a ţinut cont şi nu s-a pronunţat pe raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, lucrare ce a concluzionat că reclamanta nu deţine în străinătate conturi bancare autorizate de Banca Naţională a României, astfel că sumelor încasate de Agenţia Viena li se aplică T.V.A.
Analizând recursurile formulate de cele două pârâte, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform statutului societăţii S.C.C.N.F. G.N. SA Giurgiu, obiectul de activitate al acesteia cuprinde, printre altele, şi servicii de agenturare internaţional, prin agenţiile proprii companiei din porturile străine Budapesta, Viena, Komarno, Linz, Regeusburg.
Conform listei administraţiilor cu statut de regie autonomă şi a societăţilor comerciale care se înfiinţează în sectorul transporturilor navale (M. Of. nr. 9/17.01.1991) (Anexa nr. 7), C.N.F. G.N. SA a înfiinţat şi funcţionează cu o agenţie de navigaţie în Viena, înregistrată la Camera de Comerţ Viena, având codul de membru nr. 5020167, conform atestatului eliberat de sus-numita autoritate.
Potrivit Normelor H.R.V. 5 din 23 decembrie 1997, privind deschiderea şi funcţionarea de conturi în străinătate ale rezidenţilor, Agenţia Viena este abilitată să deţină şi să funcţioneze cu un cont bancar extern.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 din Regulamentul nr. 3 din data de 23 decembrie 1997, emis de Banca Naţională a României, privind efectuarea operaţiunilor valutare, contul deschis de Agenţia Viena, pentru cheltuielile curente necesare activităţii, nu necesită autorizaţia Băncii Naţionale.
Într-adevăr, regula instituită de art. 17 din Regulamentul nr. 3 din data de 23 decembrie 1997, emis de Banca Naţională a României, este aceea că „rezidenţii post deschide şi menţine conturi în valută şi/sau moneda naţională în străinătate, cu autorizarea Băncii Naţionale a României".
Dar art. 17 alin. (2) lit. b) din acest regulament, instituie o excepţie de la obligaţia de obţinere a autorizaţiei Băncii Naţionale a României, pentru deschiderea conturilor în valută pentru o anumită categorie de rezidenţi - „reprezentanţele, agenţiile, birourile persoanelor juridice române care nu sunt înregistrate ca persoane juridice în străinătate, pentru cheltuielile curente necesare desfăşurării activităţii acestora".
Raportul de expertiză de specialitate, efectuat în cauză de expert S.G., statuează că în urma verificării documentelor de înregistrare eliberate de Camera de Comerţ Viena, rezultă că Agenţia Viena a N.A.V. SA Giurgiu, nu are personalitate juridică, iar atribuţiile administratorului agenţiei au fost întocmite în conformitate cu legislaţia internaţională şi naţională în domeniul transporturilor pe Dunăre, ele vizând activităţi curente în cadrul oricărei agenţii de shipping, printre acestea fiind enumerate şi prestările de servicii la nave, ale căror cheltuieli curente sunt evidenţiate în decontul de cheltuieli.
Expertul, în lucrarea efectuată, a întocmit şi o situaţie detaliată a încasărilor şi cheltuielilor curente din cadrul agenţiei.
Concluziile raportului de expertiză, lucrare ştiinţifică, sunt clare, în sensul că contul deschis de societatea reclamantă - Agenţia Viena, este un cont de operaţiuni curente, şi nu un cont de depozit sau capitalizare, pentru acest cont nefiind necesară autorizarea Băncii Naţionale a României, operaţiunile financiare derulate prin acest cont, cât şi în numerar, prin registrul de casă, fiind aferente plăţilor, încasărilor de navlu şi prestărilor de servicii în străinătate, prin intermediul agenţiei şi reprezintă încasări şi plăţi curente.
De altfel, asupra acestei probleme, a necesităţii autorizaţiei Băncii Naţionale a României, pentru operaţiunile derulate prin contul din Viena, pentru a fi aplicabilă cota 0 de T.V.A., prin hotărâri anterioare s-a stabilit în mod irevocabil că în conformitate cu art. 17 alin. (2) lit. b) din Regulamentul valutar nr. 3/1997, emis de Banca Naţională a României, nu este necesară autorizaţia băncii centrale pentru a deschide şi opera pe contul în valută al Agenţiei Giurgiu N.A.V. din Viena.
Acest punct de vedere jurisdicţional se regăseşte în Decizia nr. 6121 din 5 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie pronunţată în cadrul soluţionării recursului în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva unei decizii a Tribunalului Giurgiu.
De altfel, aşa cum corect reţine şi instanţa de fond, cu acest punct de vedere a fost de acord şi Banca Naţională a României care, la solicitarea reclamantei, a comunicat prin adresa nr. 942/1998, că nu este necesară autorizarea pentru funcţionarea contului de la Agenţia Viena, conform art. IV pct. 4 din OG nr. 18/1994, nemaifiind necesară autorizaţia pentru cheltuielile curente necesare desfăşurării activităţii, potrivit HG nr. 19/1991, societatea desfăşurând şi servicii de agenturare prin agenţii proprii.
Cu privire la raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert A.I., într-adevăr instanţa de fond nu a motivat de ce nu a avut în vedere concluziile acestuia, dar din verificarea acestei lucrări rezultă că în mod just nu a reţinut în pronunţarea soluţiei, constatările sale.
În primul rând, expertiza s-a bazat exclusiv pe legislaţia fiscală din România, făcând abstracţie că în activitatea de shipping sunt aplicabile şi normele din convenţiile internaţionale la care România a aderat şi privesc atât activitatea în sine, cât şi modul de efectuare al plăţilor, decontărilor între societăţi, activitatea de agenturare, etc.
Pe de altă parte, raportul cuprinde afirmaţii contradictorii, care uneori contravin chiar şi actelor normative la care a făcut referire, cum ar fi concluzia legată de aplicarea cotei T.V.A., deoarece contul nu ar fi fost aprobat de Banca Naţională a României, iar sumele încasate „depăşesc cheltuielile curente ale agenţiei".
Pentru toate aceste considerente, constatând că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, neexistând nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate, în cauză aplicându-se şi dispoziţiile art. 312 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Giurgiu împotriva sentinţei civile nr. 1329 din 30 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1052/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1055/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
