ICCJ. Decizia nr. 1052/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1052/2006
Dosar nr. 4746/1/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 811 din 22 decembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis excepţia invocată de reclamantul Ş.I., în litigiul de asigurări sociale ce formează obiectul dosarului nr. 816/RG/2005, al secţiei civile, de muncă şi asigurări sociale al aceleiaşi instanţe.
Pe cale de consecinţă, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Apărării Naţionale şi S.R.I., Curtea a constatat nelegalitatea dispoziţiei pct. 13.3 din Ordinul ministrului de interne nr. 266 din 28 mai 2002 şi a celei cuprinse în pct. I.2 alin. (3) din Nota comună nr. 194 din 26 septembrie 2001 a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Bucureşti, Ministerului Apărării Naţionale, S.R.I. şi Ministerului de Interne.
De asemenea, a obligat pe pârâţi să plătească reclamantului, în solidar, suma de 654,3 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa de contencios administrativ a reţinut că prin modalitatea de reglementare, cele două texte restricţionează posibilitatea solicitantului de a beneficia în concret de dreptul stabilit prin actul normativ de rang superior (art. 20 din Legea nr. 164/2001 şi, respectiv, art. 194 din Legea nr. 19/2000), creându-se în fapt, condiţionări pe care legea nu le-a avut în vedere.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, S.R.I. şi Ministerul Apărării Naţionale.
În esenţă, recurenţii au susţinut că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, deoarece normele juridice a căror nelegalitate a fost invocată de reclamantul Ş.I. pe calea excepţiei, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004, sunt în deplină conformitate cu prevederile Legii nr. 164/2001, privind pensiile militare de stat şi ale Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
Recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi S.R.I. sunt fondate, în sensul considerentelor ce vor fi analizate în continuare.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 13.3 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 266/2002 şi pct. I.2 alin. (3) din Nota comună nr. 194/2001 a Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului de Interne şi S.R.I., a fost invocată de reclamantul Ş.I., în litigiile de asigurări sociale care în prezent formează obiectul dosarului nr. 816/RG/2005, al Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale.
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a intrat în vigoare la data de 6 ianuarie 2005 şi ea se aplică actelor administrative individuale sau celor cu caracter normativ care au fost comunicate sau publicate cu începere de la data respectivă.
Prin urmare, excepţia de nelegalitate se poate aplica numai cu privire la acte administrative adoptate sau emise după intrarea în vigoare a noii legi organice, până la această dată fiind aplicabile principiile generale de drept recunoscute atât de doctrină, cât şi de jurisprudenţă în materie.
Având în vedere că în prezenta cauză, ambele acte normative a căror legalitate a fost contestată de reclamant, pe calea excepţiei de nelegalitate, sunt anterioare datei de 6 ianuarie 2005, curtea de apel sesizată trebuia să respingă excepţia, ca inadmisibilă.
Neprocedând în modul arătat, instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea esenţială a legii.
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., cu consecinţa modificării sentinţei atacate, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate invocată de reclamantul Ş.I., ca inadmisibilă.
Cât priveşte recursul Ministerului Apărării Naţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că el nu a fost declarat în termenul de 48 ore de la comunicarea hotărârii.
Din dovada anexată la dosar, rezultă că sentinţa a fost comunicată recurentului, la data de 24 februarie 2006, iar cererea de recurs s-a înregistrat la data de 27 februarie 2006, adică după expirarea termenului prevăzut în art. 4 alin. (3) din Legea nr. 544/2004.
Ţinând seama de această împrejurare, urmează a se respinge recursul pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, ca tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi S.R.I. împotriva sentinţei civile nr. 811 din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate invocată de Ş.I.
Respinge recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr. 811 din 22 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv declarat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 105/2006. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1054/2006. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
