ICCJ. Decizia nr. 1072/2006. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1072/2006
Dosar nr. 263/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, sub nr. 7303/DRVO - C.S.M. 2005, petiţionarul G.C., auditor de justiţie, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, ca în momentul absolvirii Institutului Naţional al Magistraturii, să fie propus Preşedintelui României, pentru a fi numit în funcţia de procuror definitiv, şi nu procuror stagiar.
Pretinde petiţionarul că este îndreptăţit a fi numit ca procuror definitiv, pentru că la data încadrării sale în calitate de consilier juridic, la Institutul Naţional de Criminologie - 1 februarie 2003, nu i-a fost aplicat statutul magistratului stagiar, deoarece promovarea examenului de definitivat în avocatură a fost asimilat cu promovarea examenului de capacitate (în perioada 1 decembrie 2000 - 27 ianuarie 2003 a avut calitatea de avocat în cadrul Baroului Prahova şi a promovat examenul de definitivat în avocatură).
Petiţionarul a mai solicitat să i se permită să opteze, în baza notei obţinute la examenul de definitivat în avocatură - 9,30, pentru unul din posturile rezervate, fie procurorilor care vor promova examenul de capacitate din anul 2006, fie celor care vor fi declaraţi admişi în urma concursului de admitere în magistratură, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, în luna decembrie 2005.
În cazul în care nu s-ar da curs cererilor sale, ar fi pus în situaţia de a pierde drepturi deja recunoscute şi într-o situaţie defavorabilă faţă de cei care promovează examenul de admitere în magistratură, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, care vor avea calitatea de judecători şi procurori definitivi.
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 581 din 8 decembrie 2005, a respins cererile petiţionarului, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această soluţie, Plenul a reţinut că la momentul încadrării petiţionarului în funcţia de consilier juridic la Institutul Naţional de Criminologie, erau în vigoare prevederile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 92/1992 potrivit cărora examenul de definitivat susţinut de avocaţii stagiari se asimila examenului de capacitate al magistraţilor.
Ulterior, Legea nr. 92/1992 a fost abrogată şi a intrat în vigoare Legea nr. 303/2004, lege care reglementează modalitatea de susţinere a examenului de capacitate.
Începând cu data de 4 octombrie 2004, încadrarea petiţionarului în funcţia de consilier juridic la Institutul Naţional de Criminologie, a încetat „la cerere", conform deciziei nr. 32/2004 din luna octombrie, acesta dobândind calitatea de auditor de justiţie în cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, aplicându-i-se, astfel, dispoziţiile art. 12 - 21 din Legea nr. 303/2004, republicată, dispoziţii care nu mai prevăd că o anumită categorie de absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, ar fi exceptaţi de la susţinerea examenului de capacitate.
Vechimea în magistratură dobândită de petiţionar va fi avută în vedere la încadrarea sa ulterioară.
Referitor la cererea sa de a i se permite să opteze pentru unul dintre posturile vacante rezervate pentru concursul de admitere în magistratură ce se va organiza în luna decembrie 2005, Plenul a considerat-o neîntemeiată, deoarece posturile vacante urmează a fi ocupate în ordinea mediilor obţinute, exclusiv de către candidaţii la acest concurs care vor fi declaraţi admişi. De altfel, nici nu este posibil a fi admisă cererea sa, câtă vreme la data validării concursului de admitere în magistratură, acesta nu va fi susţinut examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii.
Împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs, petiţionarul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, că prin aceasta se încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, conform cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.
Or, din moment ce sub imperiul Legii nr. 92/2002, examenul de definitivat în avocatură a fost asimilat examenului de capacitate al magistraţilor, fiind, deci, un drept câştigat, nu se mai poate pune problema aplicării dispoziţiilor Legi nr. 303/2004, care nu mai reglementează acest aspect, dar nici nu prevede în nici una din dispoziţiile sale, obligativitatea susţinerii examenului de capacitate de către absolvenţii Institutului Naţional al Magistraturii.
Art. 19 din Legea nr. 303/2004 obligă auditorii de justiţie ai Institutului Naţional al Magistraturii să susţină un singur examen, acela de absolvire al Institutului Naţional al Magistraturii, examen pe care înţelege şi el să-l susţină.
În situaţia în care ar susţine examenul de capacitate, după absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii şi efectuarea stagiului de procuror, s-ar crea o situaţie defavorabilă în comparaţie cu cei care având vechime de 5 ani în funcţii juridice şi care ar susţine examenul de admitere în magistratură, în situaţia promovării examenului, aceştia ar fi propuşi direct Preşedintelui României, pentru a fi numiţi în funcţie.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Petiţionarul G.C., auditor de justiţie la Institutul Naţional al Magistraturii, în prezent, a practicat avocatura în perioada 1 decembrie 2000 - 27 ianuarie 2003, promovând examenul de definitivat în avocatură cu media 9,30.
Legea nr. 92/1992, pentru organizare judecătorească, aprobată prin Legea nr. 118/2001, art. 58, cuprindea prevederea conform căreia examenul de definitivat susţinut, potrivit legii, de avocaţii şi notarii stagiari, se asimilează cu examenul de capacitate dacă a fost promovat cu nota de cel puţin 7(şapte).
Art. 43 alin. (2) din aceeaşi lege, modificat, menţiona că personalul de specialitate juridică de execuţie şi conducere din Ministerul de Justiţie, indiferent de vechime, este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei, iar prevederile legii, referitoare la drepturile şi îndatoririle magistraţilor, se aplică în mod corespunzător şi acestora.
În baza acestor prevederi legale, urmare a promovării concursului organizat de Ministerul Justiţiei, petiţionarul, la data de 1 februarie 2003, a fost încadrat consilier juridic la Institutul Naţional de Criminologie, cu o indemnizaţie corespunzătoare magistratului definitiv.
Conform deciziei cu nr. 32/2004, emisă de Institutul Naţional de Criminologie, începând cu data de 4 octombrie 2004, a încetat încadrarea din funcţia de personal de specialitate - consilier juridic a petiţionarului, la cerere, conform art. 55 lit. b) C. muncii.
Petiţionarul şi-a dat demisia din funcţia de consilier juridic la Institutul Naţional de Criminologie, pentru că, începând cu luna septembrie 2004, urmare a promovării examenului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, a devenit auditor de justiţie, de la această dată, pierzând calitatea de consilier juridic asimilat judecătorilor şi procurorilor.
Din moment ce a candidat la concursul organizat pentru admiterea la Institutul Naţional al Magistraturii, devenind auditor de justiţie, se înţelege că petiţionarul a acceptat ideea de a i se aplica dispoziţiile Legii nr. 303/2004 (lege care a abrogat Legea nr. 92/1992) care, în Titlul II cap. I, reglementează admiterea în magistratură şi formarea iniţială a judecătorilor şi procurorilor, conform art. 17 din lege, auditorii de justiţie beneficiind de o bursă având caracterul unei indemnizaţii lunare corespunzătoare funcţiei de judecător stagiar şi procuror stagiar, în raport cu vechimea pe care o au ca auditori.
Acelaşi art. 17 din lege alin. (5), prevede că perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie, dacă a promovat examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, constituie vechime în funcţia de judecător sau procuror.
Din conţinutul art. 21 din Legea nr. 303/2004, republicată, rezultă că după promovarea examenului de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii, auditorii de justiţie sunt numiţi în funcţii de judecători stagiari sau procurori stagiari care, după încheierea perioadei de stagiu (art. 25), sunt obligaţi să se prezinte la examenul de capacitate, legea reglementând modalitatea de organizare a acestui examen.
Abia după susţinerea acestui examen, candidaţii declaraţi admişi au dreptul în ordinea mediilor obţinute, să-şi aleagă posturile [art. 30 alin. (2) din Legea nr. 303/2004].
Într-adevăr, aşa cum se reţine şi prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, recurată, legea aplicabilă - Legea nr. 303/2004, republicată, nu conţine vreo excepţie de la susţinerea examenului de capacitate.
Aşadar, faţă de dispoziţiile legale aplicabile în speţă, cererile acestuia, în sensul de a i se permite după absolvirea Institutului Naţional al Magistraturii să opteze pentru unul din posturile vacante rezervate fie pentru concursul de admitere în magistratură, care se va organiza de Consiliul Superior al Magistraturii, fie pentru examenul de capacitate care va fi organizat în anul 2006, nu puteau fi rezolvate favorabil.
De altfel, aceste cereri sunt şi prematur formulate, câtă vreme petiţionarul este încă, cursant la Institutul Naţional al Magistraturii, urmând ca la finalul cursurilor să susţină examenul de absolvire a Institutului Naţional al Magistraturii.
Constatând, deci, că Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581 din 8 decembrie 2005, este legală şi temeinică, criticile aduse de recurent, fiind nefondate, urmează ca recursul declarat de petiţionar să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 581 din 8 decembrie 2005, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1073/2006. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
