ICCJ. Decizia nr. 1077/2006. Contencios. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1077/2006
Dosar nr. 4023/2005
nr. 16459/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5590 din 23 noiembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de SC A.C. SRL Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 685 din 25 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în mod corect organele de control financiar au constatat că înregistrările efectuate în derularea contractului de asociere încheiat de recurenta-reclamantă SC M. SA, s-au făcut cu nerespectarea prevederilor pct. 101 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 82/1991, a contabilităţii, aprobat prin HG nr. 704/1993, acestea având drept consecinţă, diminuarea rezultatelor financiare şi implicit, a obligaţiilor faţă de buget.
Referitor la impozitul pe profit, în sumă de 354.304.535 lei, sume plătite în baza unui „contract de asociere", fără factura înregistrată în contul 612, cheltuieli considerate ca făcând parte din „cheltuieli cu redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii" şi care nu ar fi deductibile fiscal, s-a precizat că recurenta nu a depus documente în favoarea punctului său de vedere favorabil acestui aspect.
Expertiza contabilă efectuată în cauză cuprinde unele erori în ce priveşte evaluarea aportului în cazul asocierii, nefiind, astfel, avută în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei.
Depunerea de către recurentă, a unui alt raport de expertiză, ce nu a fost încuviinţat de instanţă, nu poate constitui o probă care să fie avută în vedere la soluţionarea recursului.
Constatând că în cauză nu se conturează un drept prevăzut de lege, pentru recurenta-reclamantă, care să fi fost încălcat de organele financiare, acestea stabilind corect faptul că au fost încălcate reglementările fiscale, instanţa de control judiciar a respins, ca nefondat, recursul declarat.
Împotriva acestei decizii, reclamanta SC A.C. SRL Bucureşti a formulat contestaţie în anulare, invocând dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., precizând că motivele prevăzute de art. 317 din acelaşi cod, au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins, pentru că avea nevoie de verificări de fapt, iar în ce priveşte motivul prevăzut de art. 318 C. proc. civ., instanţa, respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Se susţine că în încheierea de dezbateri nu s-au notat susţinerile părţilor referitor la necesitatea unor probe cu acte, instanţa nu a stăruit în prezentarea de către părţi, a acestor probe, prin Decizia pronunţată achiesându-se, de fapt, la legalitatea dublei impozitări a aceluiaşi venit.
În continuare, se susţine nelegalitatea sentinţei instanţei de fond, reiterându-se de fapt motivele de recurs formulate împotriva acesteia.
Contestaţia în anulare formulată este nefondată, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispoziţiilor de odine publică privitoare la competenţă, dar numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Contestatorul putea să invoce aceste motive pe calea recursului, dar din verificări rezultă că nu a făcut acest lucru.
În ce priveşte textul art. 318 C. proc. civ., invocat, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
În primul rând, contestatorul nu a indicat care anume motiv de recurs a omis a fi cercetat, iar în al doilea rând din conţinutul deciziei ce se contestă, rezultă faptul că s-au analizat în detaliu toate motivele de netemeinicie şi nelegalitate invocate de recurentă, răspunzându-se argumentat pe textele de lege încălcate de recurentă şi constatate de organele de control financiar.
Aşa cum s-a precizat, contestatoarea, în motivele contestaţiei formulate, nu face altceva decât să critice pe fond soluţia instanţei de fond şi implicit, pe cea a instanţei de recurs, reiterând de fapt motivele de recurs formulate.
Aşa fiind, motivele invocate nu sunt întemeiate, în sensul celor prevăzute de art. 317 şi 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai pentru motivele limitativ prevăzute de textul de lege şi în acelaşi timp dovedite.
Ca atare, contestaţia în anulare formulată va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 5590 din 23 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1074/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de... | ICCJ. Decizia nr. 1078/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
