ICCJ. Decizia nr. 1074/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1074/2006
Dosar nr. 2613/2005
nr. 10833/1/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 iulie 2005, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1278 din 28 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 1438/2004, solicitând casarea sentinţei atacate cu recurs şi respingerea în fond a acţiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond, soluţionând cauza, în fond după casare, a dispus admiterea acesteia şi anularea parţială a HG nr. 855/2002 - anexă parte integrantă în ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 3000 mp, asupra căruia reclamantul a invocat un drept de proprietate.
S-au invocat dispoziţiile art. 304 pct.7 C. proc. civ., considerându-se că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, cu referire la respingerea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii introductive, formulate în baza art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990.
S-a mai susţinut că faţă de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea legii, întrucât HG nr. 855/2002 a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 107 din Constituţie (art. 109, în forma republicată), a art. 5 şi 8 din Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor şi art. 33 alin. (1) din Legea apelor nr. 107/1996, cu modificările ulterioare.
Prin acest ultim act normativ, a precizat recurentul, s-a dispus aprobarea concesionării bunurilor din domeniul public al statului ce alcătuiesc obiectivul de investiţii „Acumulare Lac Văcăreşti".
Hotărârea nr. 1278 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti a mai fost recurată şi de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, susţinându-se că în mod greşit instanţa de fond s-a preocupat numai de individualizarea terenului în litigiu, sens în care a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice. S-a menţionat de recurent că în mod greşit s-a considerat de instanţă că „problema de drept a fost sancţionată prin decizie de casare, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, anterior rejudecării în fond prin sentinţa atacată în cauză".
A mai susţinut recurentul, că, oricum, situaţia juridică a terenului trebuia privită „în ansamblu" faţă de toate terenurile ce formează obiectivul de investiţii „Acumulare Lac Văcăreşti".
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 1278 din 28 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de intervenientul Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. S-a admis, în fond după casare, acţiunea reclamantului A.V., în contradictoriu cu Guvernul României şi intervenientul Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor. S-a anulat HG nr. 855/2002, anexă, parte integrantă, în ceea ce priveşte pe reclamant, cu referire la terenul de 3000 mp, cuprins în perimetrul identificat conform schiţei anexă la Raportul de Expertiză tehnică judiciară, efectuat de expertul tehnic judiciar N.I., raport de expertiză pe care-l omologhează.
S-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor (fost Ministerul Apelor şi Protecţiei Mediului).
Pârâtul şi intervenientul au fost obligaţi, conform art. 274 C. proc. civ., la 3.051.500 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 909 din 2 martie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis recursul formulat de recurentul-reclamant împotriva sentinţei nr. 499/2003, în dosarul nr. 1888/2002 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ. Prin decizie de casare, cu trimitere spre rejudecare, s-a reţinut că „terenurile din jurul lacului Văcăreşti nu au intrat în proprietatea statului, în temeiul unui titlu valabil, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi ca atare, Guvernul nu putea dispune prin HG nr. 855/2002, asupra concesionării acestuia".
S-a precizat, de asemenea, prin Decizia de casare cu trimitere, că A.V., intimat în cauza de faţă, deţine cu titlu de proprietate valabil, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 33219 din 9 decembrie 1943 şi transcris la nr. 82765/1943, la Tribunalul Ilfov, secţia notariat, terenul de 3000 mp, în Bucureşti - comuna suburbană Dudeşti-Cioplea, cu vecinătăţile menţionate în act.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii introductive, formulate potrivit Legii nr. 29/1990, instanţa de fond a respins cererea reclamantului, ca fiind admisibilă, nefiind în cauză un act de gestiune săvârşit de stat în calitate de persoană juridică pentru administrarea patrimoniului său.
Sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, astfel încât cele două recursuri declarate în cauză urmează a fi respinse fiind neîntemeiate.
Sub aspectul excepţiei invocate, în mod corect instanţa de fond a considerat admisibilă acţiunea formulată în baza Legii nr. 29/1990, de A.V., proprietarul terenului de 3000 mp, cu privire la care în mod abuziv, prin HG nr. 855/2002 (M. Of. nr. 621/22.08.2002), s-a dispus concesionarea, deşi statul nu era proprietarul acestui teren.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 909 din 2 martie 2004, a reţinut valabilitatea titlului de proprietate al intimatului-reclamant A.V., în cauză Curtea de Apel Bucureşti făcând aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (11) C. proc. civ., cu privire la hotărârea instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administraţiei unor probe care sunt obligatorii.
Aşa fiind, este nefondată critica recurentului Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în sensul că instanţa de fond a ţinut seamă de problemele de drept dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Este neîntemeiat şi motivul de recurs reţinut de acelaşi recurent, care a susţinut că instanţa de fond trebuie să soluţioneze cauza, ţinând seama că s-a aprobat obiectivul de investiţii „Acumulare Lac Văcăreşti".
Instanţa de fond avea a se pronunţa pe cererea reclamantului, persoană fizică, proprietara legală a celor 3000 mp teren, pe care Guvernul, prin HG nr. 855/2002, l-a concesionat, fără a fi proprietarul acestuia.
Aşa fiind, este nerelevantă susţinerea recurenţilor, că soluţionarea cauzei trebuie să se facă cu observarea faptului că s-a aprobat obiectivul de investiţii „Acumulare Lac Văcăreşti", cât timp statul, prin actul administrativ atacat în cauză, a dispus nelegal, abuziv, de acest teren.
Cât priveşte susţinerea recurentului Guvernul României, că hotărârea de guvern s-a emis în limitele competenţei materiale, aşa cum rezultă din art. 109 din Constituţie, Legea nr. 219/1998 privind concesiunile şi Legea nr. 107/1996, prin care s-ar fi aprobat concesiunile bunurilor din domeniul public al statului (terenul de 3000 mp nefăcând parte din domeniul public al statului), sunt elemente necontestate. Ceea ce se contestă de reclamant, este faptul că prin hotărârea de guvern s-a făcut o concesiune privind un teren proprietate privată a unei persoane fizice, deci faptul că actul administrativ este abuziv.
Sentinţa atacată în cauză fiind legală şi temeinică, recursurile declarate vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor împotriva sentinţei civile nr. 1278 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1073/2006. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1077/2006. Contencios. Contestaţie în... → |
|---|
