ICCJ. Decizia nr. 1079/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1079/2006
Dosar nr. 4854/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 8 noiembrie 2005, în considerarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată în vederea soluţionării excepţiei de nelegalitate parţială a Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 219 din 19 iunie 2002 şi a Decretului nr. 604/2005 (M. Of. nr. 494/10.07.2002), invocată de reclamanta V.N., prin curator Ş.G.
În susţinerea excepţiei, reclamanta a arătat că, prin sentinţa nr. 315 din 19 aprilie 2004, a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea pe care a formulat-o, respectiv s-a constatat nulitatea relativă a actului de demisie din funcţia de judecător, restul petitelor fiind respinse, cu reţinerea că reintegrarea în muncă nu este posibilă prin prisma prevederilor art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 303/2002; că procedura de numire în funcţie, dar şi întocmirea dosarului de pensie urmează reguli speciale.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 33 din 20 ianuarie 2006, a admis cererea formulată de reclamanta V.N., prin curator Ş.G., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Preşedintele României - Administraţia Prezidenţială, Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Cluj şi pe cale de consecinţă, a constatat nelegalitatea parţială a Hotărârii nr. 219 din 19 iunie 2002 şi a Decretului nr. 604/2002, privind eliberarea din funcţie, prin demisie, a reclamantei.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că actele de încetare din funcţie prin demisie sunt nelegale, întrucât au fost emise cu neobservarea lipsei voinţei reclamantei şi cu încălcarea prevederilor Legii nr. 92/2002, în condiţiile în care erau aplicabile prevederile art. 92 lit. f), coroborat cu art. 46 din actul normativ menţionat, şi nu art. 92 lit. a).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Administraţia Prezidenţială, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi casarea în întregime a hotărârii atacate, învederându-se că prin constatarea nelegalităţii, chiar şi parţiale, a unui decret emis de Preşedintele României, instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile, intrând în materie constituţională.
S-a precizat că, potrivit prevederilor art. 94 lit. c), art. 125 alin. (1) şi (2) şi art. 134 alin. (1) din Constituţia României, Preşedintele României numeşte şi revocă din funcţie pe magistraţi, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii şi că în aceste condiţii, decretul prezidenţial nu poate excede limitelor propunerii şi nu se poate referi decât în mod exclusiv la acesta. De aceea, doar aparenţa juridică instituită de propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, este opozabilă Preşedintelui României, iar în cazul în care instanţa judecătorească desfiinţează această aparenţă, singurul parcurs constituţional posibil este acela de a dispune formularea unei noi propuneri către şeful statului care, luând act de noua propunere şi de motivaţia sa, este în drept să emită un nou decret, prin care revocă decretul întemeiat pe propunerea desfiinţată şi consacră situaţia juridică ce emană din noua propunere.
Recursul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 36 lit. a) din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României, numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari.
Anterior, sub imperiul Legii nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, Consiliul Superior al Magistraturii avea, de asemenea, atribuţia de a dispune, la propunerea ministrului justiţiei, cu privire la promovarea, transferarea, suspendarea din funcţie a judecătorilor, precum şi la încetarea funcţiei acestora [art. 88 alin. (1) lit. d)], fiind stabilită obligaţia în sarcina acestui organ al puterii judiciare, de a comunica, în toate cazurile în care încetează calitatea de magistrat, cu excepţia stagiarilor, hotărârea sau actul care determina încetarea acestei calităţi, Preşedintelui României, în vederea emiterii decretului de eliberare din funcţie.
Numirea şi eliberarea din funcţie a judecătorilor şi procurorilor, de către Preşedintele României, se face, aşadar, prin decret, care se bucură de deplină legalitate, atâta timp, cât nu excede limitelor propunerii înaintate de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
În cauză, emiterea Decretului prezidenţial nr. 604/2002, prin care, printre altele, s-a dispus potrivit Anexei nr. 1 pct. A, eliberarea din funcţia de judecător la Tribunalul Cluj, începând cu data de 1 mai 2002, a intimatei V.N., s-a făcut în condiţii legale, în temeiul Hotărârii nr. 219 din 19 iunie 2002 a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a dispus încetarea funcţiei magistratului în cauză, începând cu data menţionată mai sus, ca urmare a demisiei, conform prevederilor art. 92 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 92/1992.
Decretul prezidenţial, prin care intimata a fost eliberată din funcţia de magistrat, urmare a demisiei, este, însă, revocabil, dacă propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, care a stat la baza acestuia, este reformulată, în sensul schimbării temeiului juridic al încetării funcţiei de magistrat, din demisie, în neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 46 lit. e) din Legea nr. 92/1992 (inaptitudine, din punct de vedere medial şi psihologic, pentru exercitarea funcţiei), într-o asemenea situaţie Preşedintele României fiind în drept, luând act de noua propunere şi de motivaţia sa, să emită un nou decret.
Aşa fiind, cum în mod greşit s-a constatat de către instanţa de fond, nelegalitatea parţială a Decretului Preşedintelui României nr. 604/2002, cât priveşte eliberarea din funcţie, prin demisie, a reclamantei V.N., urmează a se admite recursul declarat de Administraţia Prezidenţială şi a se dispune modificarea în parte a sentinţei civile nr. 33 din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii excepţiei de nelegalitate parţială a decretului prezidenţial atacat, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Administraţia Prezidenţială împotriva sentinţei civile nr. 33 din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge excepţia de nelegalitate parţială a Decretului nr. 604/2002, emis de Preşedintele României.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 108/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
