ICCJ. Decizia nr. 1087/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1087/2006
Dosar nr. 3614/2005
nr. 14830/1/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 22 iulie 2005, reclamantul L.F. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, să se dispună anularea hotărârii nr. 16782 din 14 martie 2005, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că după aplicarea Dictatului de la Viena, în partea din Transilvania, neocupată de trupele maghiare, au avut loc persecuţii împotriva etnicilor maghiari. Ca urmare a acestei situaţii, reclamantul, împreună cu părinţii săi, a fost obligat să se refugieze din comuna Viişoara, în oraşul Cluj, aflat sub ocupaţia maghiară. Reclamantul a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, considerându-se îndreptăţit să beneficieze de acestea, dar pârâta a refuzat să dea curs solicitării.
Prin sentinţa civilă nr. 640 din 12 octombrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului L.F., a anulat hotărârea nr. 16782 din 14 martire 2005, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pe care a obligat-o să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 15 mai 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 februarie 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că după ocuparea Ardealului de Nord, de către trupele maghiare, potrivit Dictatului de la Viena din 1940, în localitatea Viişoara, situată în partea rămasă sub administraţia Statului român, au avut loc persecuţii faţă de cetăţenii de etnie maghiară, în sensul că aceştia au fost lăsaţi fără mijloace de existenţă, ceea ce a determinat refugierea lor în zona ocupată de trupele maghiare.
În concluzie, Curtea de Apel Cluj a apreciat că reclamantul a avut de suferit în urma persecuţiilor cu caracter etnic exercitate de autorităţile române, fapte dovedite prin declaraţiile martorilor audiaţi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta consideră că soluţia Curţii de Apel Cluj este greşită, recurentului recunoscându-i-se drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deşi s-a refugiat din localitatea Viişoara aflată în teritoriul ce se găsea sub autoritatea Statului român.
Totodată, recurenta apreciază că reclamantul nu a făcut dovada existenţei persecuţiei etnice, care ar fi determinat refugierea familiei sale din localitatea de domiciliu.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Totodată, potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, se prevede că dovada situaţiilor la care se referă ordonanţa menţionată, se face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Curtea urmează să soluţioneze prezentul recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Din interpretarea prevederilor OG nr. 105/1999, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Materialul probator administrat în cauză, declaraţiile de martor şi înscrisurile depuse la dosar, evidenţiază cu claritate faptul că reclamantul este născut la data de 28 noiembrie 1942, pe timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice.
În cauză sunt irelevante susţinerile referitoare la faptul că părinţii reclamantului au părăsit localitatea de domiciliu, situată în teritoriul aflat sub autoritatea statului român, câtă vreme nici una din prevederile Legii nr. 189/2000 nu condiţionează stabilirea calităţii de refugiat, de existenţa sau inexistenţa unei anumite administraţii în localitatea de domiciliu.
Se observă că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă în legătură cu aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, faţă de condiţia cerută - aceea ca beneficiarul să fie cetăţean român, fără a se face vreo distincţie în legătură cu naţionalitatea.
În raport cu cele arătate, urmează a se admite recursul declarat şi a se modifica sentinţa atacată, în sensul că drepturile se acordă de la data naşterii reclamantului, pentru perioada 28 noiembrie 1942 - 6 martie 1945, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 640 din 12 octombrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că i se recunoaşte reclamantului, calitatea de persoană refugiată, pentru perioada 28 noiembrie 1942 - 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1081/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1088/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
