ICCJ. Decizia nr. 1091/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1091/2006
Dosar nr. 3736/2005
nr. 15317/1/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 8 iunie 2005, reclamantul A.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să se dispună anularea deciziei nr. 172512 din 20 mai 2005, emisă de pârâtă, prin care s-a stabilit că acordarea drepturilor stabilite în baza Legii nr. 189/2000, se face începând cu data de 1 septembrie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că prin hotărârea nr. 4022 din 10 ianuarie 2005, pârâta i-a admis cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945. Ulterior, la data de 20 mai 2005, a fost emisă Decizia nr. 172512/2005 care prevede că plata drepturilor menţionate se face începând cu data de 1 septembrie 2004.
Prin sentinţa nr. 110/F/CA din 30 septembrie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului, anulând Decizia nr. 172512 din 20 mai 2005 şi obligând pârâta, să emită o nouă decizie, în care să se menţioneze că plata drepturilor se face începând cu data de 1 ianuarie 2004.
În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt lipsite de relevanţă, aspectele care vizează modalităţile în care pârâta îşi organizează şi desfăşoară activitatea proprie, care nu pot aduce atingere drepturilor recunoscute de lege, reclamantului.
Împotriva sentinţei pronunţate a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, care a susţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, în fapt reclamantului acordându-i-se drepturile cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
În opinia recurentei, eroarea de apreciere s-a datorat faptului că s-au emis două decizii de pensionare cu acelaşi număr (una dintre acestea privea recalcularea pensiei potrivit Legii nr. 276/2004), fără, însă, ca drepturile reclamantului să fie prejudiciate.
După primirea recursului formulat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la data de 23 ianuarie 2006, sub nr. 2353, reclamantul A.V. a depus o cerere, prin care face cunoscut faptul că i s-au acordat toate drepturile cuvenite potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
De altfel, la dosarul de fond se găseşte o „declaraţie" a reclamantului A.V., prin care se confirmă primirea unei noi decizii privind recalcularea drepturilor de pensie, decizie pe care cel în cauză a „confundat-o" cu cealaltă decizie. În continuare, se face menţiunea „anulării contestaţiei depuse", ceea ce reprezintă o renunţare la judecată.
Faţă de motivele de recurs invocate şi de cererea formulată în recurs de intimatul-reclamant, instanţa urmează să admită recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov, să caseze sentinţa atacată, iar pe fond să ia act de renunţarea reclamantului la judecată.
Ţinând seama de dispoziţiile art. 247 alin. (5) şi art. 316 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei nr. 100/F/CA din 30 septembrie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, ia act de renunţarea reclamantului la judecată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1088/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1092/2006. Contencios. Anulare dispoziţie... → |
|---|
