ICCJ. Decizia nr. 1092/2006. Contencios. Anulare dispoziţie emisă de Autoritatea pentru Străini. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1092/2006
Dosar nr. 3777/2005
nr. 15480/1/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 iunie 2005, reclamantul Z.K. a solicitat anularea deciziei nr. 613461/V.G./SIV din 13 mai 2005, emisă de Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi să se dispună acordarea dreptului de stabilire a domiciliului său în România.
În motivarea acţiunii arată că i s-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România, cu motivarea că nu a făcut dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege, cu toate că în anii fiscali 2003 şi 2004 a obţinut dividende în cuantum de 212.638.995 lei, respectiv 265.082.000 lei, în calitate de asociat la SC K.W. SRL şi deţine un cont personal la B.C.R., în care are un disponibil de 10.350 Euro.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1614 din 6 octombrie 2005, a admis acţiunea, în sensul că a anulat Decizia contestată şi a obligat pârâta, să aprobe cererea reclamantului, de stabilire a domiciliului în România.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamantul a făcut dovada că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. d) teza a II-a din OUG nr. 194/2002, şi anume, că are un venit lunar de 500 Euro, neprezentând relevanţă că aceste dovezi au fost depuse la instanţa de judecată.
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinţei, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine că la data emiterii actului contestat a acţionat în conformitate cu prevederile legale, reclamantul făcând dovada, în sensul că în anul 2003 a realizat un venit mediu lunar echivalent cu 471 Euro, sumă inferioară celei prevăzute de OUG nr. 194/2002.
Menţionează că ulterior respingerii cererii, reclamantul a depus acte noi la instanţa de judecată, împrejurare care nu poate afecta legalitatea actului pe care l-a emis.
Recursul este nefondat.
Intimatului-reclamant i s-a respins cererea prin care solicită aprobarea pentru stabilirea domiciliului său în România, pe considerentul că nu deţine mijloace de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege.
La data respingerii cererii, acesta făcuse dovada că în cursul anului 2003 a realizat venituri în sumă totală de 212.638.995 lei, câte 17.719.916 lei lunar, echivalentul a 471 Euro, faţă de 500 Euro lunar, cât prevăd dispoziţiile art. 70 alin. (1) lit. b), raportate la art. 55 alin. (1) lit. d) din OUG nr. 194/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Dar intimatul a făcut dovada că în anul 2004 a realizat venituri în sumă de 265.082.000 lei, ceea ce reprezintă 22.006.933 lei lunar, adică peste 500 Euro.
Trebuie reţinut că la data formulării cererii prin care solicită stabilirea domiciliului în România, şi anume, la 24 noiembrie 2004, intimatul a prezentat numai dovada cu veniturile realizate în anul 2003, dar între veniturile de 500 Euro lunar prevăzute de lege şi cele de 471 Euro lunar, dovedite de acesta, era o diferenţă de numai 29 Euro.
Ulterior, intimatul a prezentat dovezi certe privind veniturile pe care le-a realizat, din procesul-verbal al Adunării Generale a Asociaţilor SC K.W. SRL, din data de 1 februarie 2005, rezultând că pentru anul 2004 a primit dividende în sumă de 265.082.000 lei.
Chiar dacă această dovadă a fost depusă numai la instanţa de fond, esenţial este faptul că intimatul realizează venituri îndestulătoare, peste cuantumul prevăzut de lege.
Pentru considerentele arătate mai sus, reţinându-se că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, se va respinge recursul, ca nefondat, conform prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 C. proc. civ., raportate la art. 73 alin. (3) din OUG nr. 194/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea pentru Străini din Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 1614 din 6 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1091/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1096/2006. Contencios → |
|---|
