ICCJ. Decizia nr. 1138/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1138/2006
Dosar nr. 5393/2006
Şedinţa publică din 4 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Aiud, prin sentinţa civilă nr. 315 din 25 martie 2005, a admis acţiunea formulată de reclamantele T.L. şi L.I.S. şi a dispus obligarea Comisiei Locale Aiud pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, să procedeze la punerea acestora în posesie, asupra suprafeţei de 7827 mp, la întocmirea documentaţiei necesare eliberării titlului de proprietate, precum şi obligarea Comisiei Judeţene Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, să procedeze la întocmirea şi eliberarea titlului de proprietate asupra suprafeţei de teren menţionate.
Reclamantele au declarat apel împotriva sentinţei şi la termenul din 7 iunie 2005, în faţa Tribunalului Alba, au invocat excepţia de nelegalitate a HG nr. 517/1999.
Sesizată cu soluţionarea excepţiei, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 215 din 9 septembrie 2005, a anulat acţiunea, ca netimbrată.
Recursul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 5505 din 16 noiembrie 2005. S-a casat sentinţa atacată, iar cauza a fost trimisă, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
În fond după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 20 din 20 ianuarie 2006, a respins cererea reclamantelor având ca obiect excepţia de nelegalitate a HG nr. 517/1999.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actul atacat a fost corect fundamentat şi nu contravine dispoziţiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 213/1998, precum şi celorlalte dispoziţii care reglementează proprietatea publică.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, reclamantele T.L. şi L.I.
Prin recursul formulat, recurenţii au solicitat ca urmare a admiterii acestuia, să fie reţinută nelegalitatea HG nr. 517/1999, cu consecinţa înlăturării efectelor acestei hotărâri de guvern, cu privire la terenul în litigiu şi să se dispună trecerea terenului respectiv în rezerva Comisiei Locale Aiud pentru aplicarea legii fondului funciar, în vederea punerii în posesie, conform art. III. alin. (1) din Legea nr. 18/1991, astfel cum aceasta a fost modificată.
În esenţă, prin motivele de recurs, recurenţii au arătat că instanţa de fond, în mod nelegal, nu a făcut nici o referire la împrejurarea că asupra terenului în litigiu a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea antecesoarei lor, în anul 1992, iar împrejurarea că acesta a fost ulterior trecut în domeniul public şi dat spre administrare către SC P. Blaj, nu reprezintă decât o nouă naţionalizare, actul public de trecere a terenului în domeniul public fiind evident nelegal şi contrar dispoziţiilor Legii nr. 18/1991.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele consideraţiuni.
HG nr. 517/1999, privind „delimitarea suprafeţelor de teren strict necesare pentru cercetarea şi producerea de seminţe şi material săditor din categorii biologice superioare şi animale de rasă şi trecerea terenurilor destinate producţiei, aflate în administrarea institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă, în domeniul privat al statului", a fost emisă, aşa cum rezultă din preambulul său, în temeiul art. 35 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificări, şi ale art. 10 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Recurenţii-reclamanţi susţin că prin emiterea actului contestat, respectiv a HG nr. 517/1999 s-a dispus trecerea în domeniul public a terenurilor asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Comparând, însă, textul hotărârii de guvern a cărui nelegalitate se invocă, cu cele ale actelor normative în baza cărora a fost emisă, sus menţionate, nu se reţine nici o neconcordanţă şi nici un aspect de nelegalitate care să impună admiterea excepţiei de faţă. Astfel, potrivit art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificări, terenurile proprietate de stat, intrate în patrimoniul său până la 1 ianuarie 1990, administrate de institutele şi staţiunile de cercetări ştiinţifice, agricole şi silvice, destinate cercetării şi producerii de seminţe şi material săditor, aparţin domeniului public şi rămân în administrarea acestora.
Aşa fiind, hotărârea de guvern atacată, prin care nu se propune decât delimitarea suprafeţelor de teren strict necesare cercetării şi producerii de seminţe nu este nelegală, prin raportare la prevederile legale în baza cărora a fost emisă, după cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Înalta Curte reţine, totodată, contrar criticilor şi susţinerilor recurenţilor şi împrejurarea că aceştia au solicitat pe cale judecătorească, punerea în posesie în ianuarie 2005, pe o suprafaţă de teren de 7827 mp, reconstituită în favoarea antecesoarei lor, în anul 1992, punere în posesie care s-a realizat pe un alt amplasament, conform acordului părţilor, întrucât terenul în discuţie, fost proprietate I.A.S., face parte din domeniul public, fiind în administrarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie Vitivinicolă Blaj, judeţul Alba, conform HG nr. 517/1999, astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 315 din 25 martie 2005, a Judecătoriei Alba, nedefinitivă.
Pentru toate cele mai sus arătate, apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi reţinând netemeinicia criticilor recurentelor, Înalta Curte va respinge, conform art. 312 C. proc. civ., ca nefondat, recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L. şi L.I. împotriva sentinţei civile nr. 20 din 20 ianuarie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1133/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1139/2006. Contencios. Reintegrare funcţionar... → |
|---|
