ICCJ. Decizia nr. 1146/2006. Contencios. Anulare Hotărâre de Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1146/2006
Dosar nr. 3339/2005
nr. 13736/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 10 septembrie 2003, reclamanta C.C. Copalnic-Mănăştur, judeţul Maramureş, a solicitat anularea parţială a HG nr. 934/2002, cu privire la bunurile înscrise la poziţiile 31 şi 32 din Anexa nr. 28, reprezentând magazinul universal şi depozitul de materiale de construcţii din comuna Copalnic-Mănăştur.
Reclamanta a motivat cererea sa de anulare, arătând că este proprietatea celor două bunuri, care au fost nelegal atestate în domeniul public al comunei Copalnic-Mănăştur, cu încălcarea prevederilor art. 41 şi 135 din Constituţie şi art. 160 din Legea nr. 109/1996, privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei de consum.
Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea, ca tardivă, prin sentinţa civilă nr. 1263 din 22 octombrie 2003, dar această sentinţă a fost casată prin Decizia nr. 5803 din 21 aprilie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care a admis recursul declarat de reclamantă şi a trimis cauza la aceeaşi instanţă, pentru judecarea fondului pricinii. Instanţa de recurs a constatat că reclamanta a respectat termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, pentru formularea plângerii prealabile şi a acţiunii în anulare, dat fiind că anexele la HG nr. 934/2002 au fost publicate în M. Of. nr. 665 bis/9.09.2002, dar numai în 10 exemplare, care au fost livrate Consiliului Judeţean Maramureş, astfel încât nu au fost îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 10 şi 11 din Legea nr. 24/2000, pentru intrarea în vigoare a actelor normative şi opozabilitatea lor faţă de terţi.
În fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 498 din 7 septembrie 2005, prin care a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a anulat parţial HG nr. 934/2002, în ceea ce priveşte Anexa nr. 28, pentru magazin universal şi depozit materiale de construcţii, înscrise la nr. 31 şi 32.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este proprietara celor două spaţii comerciale, înregistrate în evidenţa contabilă şi folosite conform destinaţiei lor. Instanţa de fond a constatat vătămarea adusă acestui drept, prin includerea bunurilor respective în domeniul public al comunei Copalnic-Mănăştur, cu motivarea că nu a fost dovedită dobândirea proprietăţii publice într-unul din modurile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 213/1998 şi nici încadrarea lor în categoria bunurilor din domeniul public de interes local, enumerate expres la pct. III din lista anexă a aceleiaşi legi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României şi a solicitat modificarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut greşit că intimata a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilelor construite pe terenul proprietate publică şi prin aceasta, calitatea procesuală activă pentru contestarea HG nr. 934/2002.
Recurentul a criticat, de asemenea, concluzia instanţei de fond privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 29/1990, susţinând că actul administrativ contestat nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale şi din acest motiv, nu produce efecte asupra proprietăţii private a altor persoane. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că hotărârea de atestare are doar efectul de delimitare a proprietăţii publice, de proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, fiind adoptată în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 şi ale Legii nr. 24/2000.
Cu referire la cele două acte normative sus-menţionate, recurentul a susţinut că actul pe care l-a adoptat, s-a întemeiat pe hotărârea consiliului local, cu privire la construcţiile indicate în acţiune, hotărâre care nu a fost contestată de intimată, pentru vătămarea unui drept recunoscut de lege. De altfel, şi în situaţia dovedirii dreptului de proprietate al intimatei asupra construcţiilor, recurentul a arătat că pentru cenzurarea valabilităţii titlurilor trebuia sesizată instanţa de drept comun.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Intimata C. Copalnic-Mănăştur, a cărei calitate procesuală a fost preluată de S.C.C. F. Baia Mare, ca efect al fuziunii prin absorbţie, este titulara dreptului de proprietate asupra construcţiilor cu destinaţie de spaţii comerciale, reprezentând magazin universal şi depozit materiale de construcţii, situate în comuna Copalnic-Mănăştur, judeţul Maramureş.
Proprietatea asupra celor două construcţii a fost dovedită de intimată, cu înscrisurile care au fost depuse la dosar şi analizate de instanţa de fond, în considerentele hotărârii pronunţate în cauză.
Aceste construcţii au fost înregistrate în patrimoniul intimatei, ca fonduri fixe, necesare realizării obiectului propriu de activitate şi au fost supuse regimului juridic al proprietăţii cooperatiste.
Recurentul a contestat neîntemeiat legitimarea procesuală a intimatei, în condiţiile în care aceasta a deţinut construcţiile în calitate de proprietar şi cu începere din anul 1981 a plătit impozitul asupra clădirilor. Pentru aceleaşi considerente, se va respinge, ca nefondată, şi susţinerea recurentului privind neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, constatându-se că intimata a dovedit existenţa în patrimoniul său a dreptului de proprietate, care a fost vătămat prin actul administrativ dedus judecăţii.
Acţiunea pentru anularea acestui act nu este condiţionată de contestarea în prealabil a hotărârii prin care consiliul local, ca autoritate deliberativă, şi-a însuşit inventarul bunurilor din domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale respective.
În HG nr. 934/2002, la Anexa nr. 28, a fost indicată Hotărârea nr. 42/2001, prin care Consiliul Local al comunei Copalnic-Mănăştur a aprobat inventarul bunurilor din domeniul public al comunei, dar la dosar nu a fost depusă această hotărâre şi nici nu s-a dovedit dacă a fost publicată sau adusă la cunoştinţa persoanelor interesate.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, însuşirea inventarului bunurilor din domeniul public de interes local este un act prealabil adoptării de către Guvern, a hotărârii de atestare a apartenenţei bunurilor la domeniul public. În consecinţă, un asemenea act nu produce efecte juridice proprii, fiind supus aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, astfel încât este lipsită de temei susţinerea din recurs că acţiunea trebuia formulată de intimată pentru anularea hotărârii adoptată de Consiliul Local al comunei Copalnic-Mănăştur.
Această apărare este nefondată şi faţă de atribuţia recurentului de a verifica documentaţia prezentată în procedura de defalcare şi de clasare a bunurilor din domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.
O asemenea verificare nu a fost efectuată de recurent, cu privire la cele două construcţii, care au fost atestate în proprietatea publică a comunei Copalnic-Mănăştur în baza pct. III din anexa Legii nr. 213/1998 şi Anexa nr. 3 la Normele tehnice aprobate prin HG nr. 548/1999, indicate ca temei juridic în nota de fundamentare a actului contestat, deşi bunurile respective nu au fost prevăzute expres în cele două acte normative şi prin natura şi destinaţia lor, nu aparţin domeniului public de interes local. Nefiind îndeplinite aceste cerinţe legale, recurentul a atestat nelegal cele două construcţii în domeniul public al comunei Copalnic-Mănăştur, care nu a dovedit modul de dobândire a lor şi nici titlul în baza căruia le-a înscris în inventarul bunurilor din patrimoniul său.
Curtea va respinge şi criticile formulate în recurs cu privire la natura juridică a actului contestat şi la posibilitatea pentru partea interesată, de a formula acţiune în revendicare.
HG nr. 934/2002 este un act de delimitare a domeniului public al statului, judeţelor, comunelor, oraşelor, pentru care în Legea nr. 213/1998 a fost prevăzut în art. 23 controlul judecătoresc al instanţelor de contencios administrativ.
Faţă de această reglementare expresă, nu este relevant în cauză dacă actul respectiv are efect declarativ sau constitutiv de drepturi. De asemenea, acţiunea în anulare, formulată în procedura menţionată anterior, nu este condiţionată de exercitarea acţiunii în revendicare, pentru că are un alt obiect şi o altă cauză juridică.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 498 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1143/2006. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1147/2006. Contencios. Anulare acte de... → |
|---|
