ICCJ. Decizia nr. 1150/2006. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1150/2006
Dosar nr. 3305/2005
nr. 13601/1/2005
Şedinţa publică din 5 aprilie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 august 2004, SC D.P. SA a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, solicitând anularea deciziei nr. 158 din 31 mai 2004 şi a procesului-verbal de control nr. 40 din 9 martie 2004, prin care pârâţii au refuzat rambursarea sumei de 8.171.829.266 lei, reprezentând T.V.A. aferentă perioadei iulie 2001 - decembrie 2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod eronat, organele financiare au contestat deductibilitatea T.V.A. aferentă cheltuielilor reprezentate de sumele înscrise în cele 10 facturi controlate privind studii, cercetări, publicitate şi alte consumabile, deşi în realitate, aceste operaţiuni au fost legate strict de activitatea economică a societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 1140 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative atacate şi obligarea pârâţilor, la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, care a concluzionat, în sensul că reclamanta are dreptul la deducerea T.V.A. aferentă celor 10 facturi în litigiu, cuantumul acestei taxe fiind de 7.946.739.197 lei.
Instanţa a reţinut că bunurile şi serviciile procurate conform facturilor supuse verificării au constat în studii, cercetări, publicitate, consumabile, contracte de proiectare şi de execuţie care constituie operaţiuni taxabile în sensul art. 18 lit. a) din OUG nr. 17/2000 şi art. 22 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 345/2002.
Prin schimbarea denumirii societăţii şi a locaţiei implementării proiectului parcului tematic de distracţii nu a luat fiinţă o nouă societate comercială şi nu s-a modificat în întregime obiectul de activitate, doar că principala activitate a devenit construirea şi exploatarea parcului de distracţii.
Instanţa a reţinut că aceste modificări ale actului constitutiv al societăţii nu au fost de natură să conducă la concluzia că bunurile şi serviciile achiziţionate nu au fost destinate nevoilor firmei sau unor operaţiuni legate de activitatea economică a acesteia, de vreme ce cheltuielile au fost efectuate pentru îndeplinirea obiectivului construirii parcului tematic de distracţii, iar operaţiunile facturate au fost necesare pentru optimizarea activităţii societăţii.
Împotriva sentinţei au declarat recurs, pârâţii Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mureş, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâţii au arătat că, pentru a putea deduce T.V.A., în sumă de 8.171.829.266 lei, reclamanta avea obligaţia de a face dovada faptului că bunurile şi serviciile în cauză erau destinate realizării de operaţiuni taxabile sau de alte operaţiuni prevăzute la art. 18 din OUG nr. 17/2000 şi la art. 22 alin. (4) din Legea nr. 345/2002, respectiv că erau achiziţionate pentru nevoile firmei şi erau destinate unor operaţiuni legate de activitatea economică a acesteia.
Or, bunurile şi serviciile au constat în publicitate, cercetări, studii şi alte consumabile, în condiţiile în care proiectul nu a mai fost materializat, reclamanta modificându-şi obiectul de activitate în construirea şi exploatarea parcului tematic de distracţii D.P., noua locaţie fiind în Snagov, în timp ce iniţial, principala activitate era reabilitarea şi revitalizarea cetăţii Sighişoara şi crearea unei zone exclusive de cazare şi divertisment.
Întrucât toate bunurile şi serviciile înscrise în cele 10 facturi s-au referit la obiectul iniţial de activitate, care ulterior s-a modificat în totalitate, dovada fiind inclusiv codurile CAEN specifice pentru fiecare din activităţile desfăşurate, societatea nu avea dreptul să-şi deducă T.V.A. aferentă.
Pârâţii au mai criticat sentinţa, şi pentru faptul că nu a analizat cu atenţie raportul de expertiză contabilă, pentru a stabili dacă studiile şi cercetările efectuate şi necesare proiectului iniţial sunt aplicabile şi autorizate şi pentru noua locaţie la Snagov, care nu era prevăzută ca alternativă pentru implementarea programului special de dezvoltare turistică, aşa cum a fost el aprobat prin OG nr. 3/2001.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt fondate, urmând a fi admise şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Astfel, Curtea constată că probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză contabilă suplimentat, nu au lămurit deductibiliutatea T.V.A. aferentă celor 10 facturi verificate, emise în perioada 15 mai 2002 - 13 august 2003, fiind necesară completarea dovezilor.
Societatea D.P. SA a fost înfiinţată la de 23 iulie 2001, sub denumirea „F.D.T.S." SA, având ca obiect de activitate principal, reabilitarea şi revitalizarea cetăţii Sighişoara şi crearea în acest spaţiu a unei zone exclusive de cazare şi divertisment, iar în secundar, alte activităţi recreative, parcul tematic de distracţii ce urma a fi construit, fiind menţionat în OG nr. 3/2001.
Ulterior, urmare a avizului negativ al Ministerului Apărării Naţionale, a celui restrictiv sub aspectul suprafeţei alocate proiectului, al Ministerului Mediului şi al rezultatului nefavorabil al studiului de prefezabilitate pentru locaţia Sighişoara, consiliul de administraţie al societăţii a decis la 6 mai 2003 şi 30 iunie 2003, modificarea actului constitutiv privind denumirea firmei şi obiectul principal de activitate, care devine construirea la Snagov şi exploatarea parcului tematic de distracţii D.P.
În perioada noiembrie 2001 - mai 2002, reclamanta a încheiat o serie de contracte cu SC D.C. SRL, SC G.M. SA, SC A.P. SA, SC R.C. SRL şi SC P.W. SRL, în vederea realizării proiectului iniţial, 9 din cele 10 facturi verificate fiind emise de aceste societăţi.
Aceste contracte au privit executarea de lucrări de proiectare, studiu de prefezabilitate, studiu geotehnic şi hidrogeologic, aferente obiectivului, respectiv publicitate, emisiune de acţiuni D.P.
Doar factura emisă la 28 mai 2003, de SC E.I. SA a reprezentat rate de capital pentru achiziţia în sistem leasing a unui autovehicul P., conform contractului de leasing financiar din 26 mai 2003.
Astfel cum rezultă din probe, 5 dintre cele 10 facturi sunt emise ulterior datei de 6 mai 2003, când s-a înregistrat la Registrul comerţului, actul adiţional de modificare a obiectului principal de activitate şi respectiv, schimbarea locaţiei de la Sighişoara, la Snagov, fără a se stabili dacă toate cheltuielile efectuate după această dată au fost necesare realizării activităţii economice principale, care a devenit în această etapă construirea şi exploatarea parcului tematic de distracţii D.P. dela Snagov.
De altfel, expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit în suplimentul la raport, dreptul societăţii la deducerea T.V.A. aferentă celor 10 facturi, fără a analiza şi a demonstra că bunurile şi serviciile achiziţionate în baza acestora, au fost destinate realizării de operaţiuni taxabile, în sensul art. 18 din OUG nr. 17/2000 şi art. 22 alin. (4) din Legea nr. 345/2002, necesare noului obiect de activitate, limitându-se a afirma că facturile se încadrează în prevederile legale referitoare la exigibilitatea şi deducerea T.V.A.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea, admiţând recursurile, va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea completării probelor, inclusiv a raportului de expertiză contabilă, pentru a se stabili cu certitudine dacă bunurile şi serviciile facturate ulterior datei schimbării locaţiei, pentru care societatea a efectuat cheltuieli şi a solicitat a se recunoaşte deductibilitatea T.V.A., au fost necesare în acea etapă, pentru realizarea activităţii economice a firmei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Mureş şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, împotriva sentinţei civile nr. 1140 din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1148/2006. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1151/2006. Contencios. Recurs împotriva... → |
|---|
