ICCJ. Decizia nr. 120/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 120/2006
Dosar nr. 3167/2005
nr. 13049/1/2005
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2005, B.I., în calitate de reclamantă şi Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1648 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare, s-a arătat că reclamanta, împreună cu familia, a fost deportată în Transnistria, din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944, din considerentele etnice, ceea ce o îndreptăţeşte pe aceasta, la acordarea drepturilor legale compensatorii.
În considerarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, iniţial învestit, prin sentinţa nr. 298 din 23 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 255 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 septembrie 1942 - 1 septembrie 1944, care se vor calcula începând cu data formulării cererii, 6 octombrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999 şi ale art. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul respingerii acţiunii şi a cererii de intervenţie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în absenţa unor acte oficiale care să ateste susţinerile intimatei-reclamante şi a unor dovezi că martorii, ale căror declaraţii au fost administrate în cauză, s-au aflat în aceeaşi situaţie cu aceasta, instanţa de fond nu putea, exclusiv în temeiul unor declaraţii testimoniale, să o încadreze pe intimată în dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare, în străinătate.
În mod eronat recurenta-pârâtă susţine că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţiile autentice ale martorelor L.E. şi C.V., rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că, împreună cu părinţii săi, B.D. şi B.C., în luna septembrie 1942, au fost deportaţi în U.R.S.S, raionul Transnistria, satul Varvaroka, comuna Koronika, suportând regimul de exterminare al unui ghetou din acea localitate.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei, referitoare la precizările Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, acestea fiind simple puncte de vedere, care nu pot adăuga la lege, pe calea interpretării.
În concluzie, reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corespunzător dispoziţiile legale incidente, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 255 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 118/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 121/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
