ICCJ. Decizia nr. 121/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 121/2006
Dosar nr. 3176/2005
nr. 13082/1/2005
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 13 aprilie 2005, C.A., în calitate de reclamantă şi Partida Rromilor Social Democrată din România, în calitate de intervenientă, au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, anularea hotărârii nr. 1650 din 25 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivare s-a arătat că reclamanta, împreună cu familia şi alte mii de membrii ai comunităţii de rromi, a fost deportată în Transnistria din primăvara anului 1942, până în toamna anului 1944, din considerente etnice, ceea ce o îndreptăţeşte pe aceasta, la acordarea drepturilor legale compensatorii.
În considerarea dispoziţiilor speciale ale art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ, iniţial învestit, prin sentinţa nr. 305 din 23 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 281 din 7 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamanta este beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada aprilie 1943 - septembrie 1944, care se vor calcula începând cu data formulării cererii, la 6 octombrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999 şi ale art. 1 din Normele aprobate prin HG nr. 127/2002.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani, solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea acestei hotărâri judecătoreşti, în sensul respingerii acţiunii şi a cererii de intervenţie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în absenţa unor acte oficiale care să ateste susţinerile intimatei-reclamante şi a unor dovezi că martorii, ale căror declaraţii au fost administrate în cauză, s-au aflat în aceeaşi situaţie cu aceasta, instanţa de fond nu putea, exclusiv în temeiul unor declaraţii testimoniale, să o încadreze pe intimată în dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. a) din OG nr. 105/1999, aprobate prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost deportată în ghetouri şi lagăre de concentrare în străinătate.
În mod eronat, recurenta-pârâtă susţine că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, din declaraţia autentică a martorilor B.G. şi R.M. rezultă că s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că intimata, împreună cu mama sa, A.Z., în luna aprilie 1943, au fost deportate în U.R.S.S., raionul Transnistria, satul Varvaroka, comuna Koronika, suportând regimul de exterminare al unui ghetou din acea localitate.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei, referitoare la precizările Casei Naţionale de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale, acestea fiind simple puncte de vedere, care nu pot adăuga la lege pe calea interpretării.
În concluzie, reţinând corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi aplicând corespunzător dispoziţiile legale incidente, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 281 din 7 septembrie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 120/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 123/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
