ICCJ. Decizia nr. 118/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 118/2006
Dosar nr. 3127/2005
nr. 12889/1//2005
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 29 iunie 2005, reclamantul K.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16235 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că după Dictatul de la Viena, fiind cetăţean român de etnie maghiară, a fost nevoit să se refugieze din sudul Ardealului, în Ardealul de Nord, datorită persecuţiilor exercitate de către autorităţile româneşti de orientare fascistă, legionară, asupra etnicilor maghiari.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 510 din 8 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat actul contestat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 iunie 1941 - 1 decembrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2004 şi să-i achite reclamantului, suma de 400 RON cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate, din care rezultă că reclamantul a suferit persecuţii pe considerente etnice, respectiv represiuni legionare, care l-au determinat să se refugieze din Vlaha, în Cluj-Napoca, precum şi cu dispoziţiile art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999.
Împotriva sentinţei, în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii judecătoreşti atacate, în sensul respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că prima instanţă l-a încadrat în mod abuziv pe intimatul-reclamant, în dispoziţiile Legii nr. 189/2000, considerând în mod neîntemeiat că acesta a suferit persecuţii etnice în perioada respectivă, schimbarea domiciliului dintr-o localitate aflată pe teritoriul românesc, neocupat neputând fi considerată o astfel de măsură.
Critica formulată este întemeiată.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din analiza textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care, în perioada precizată, din motive etnice, au suferit persecuţii materializate sub forma refugiului, expulzării sau strămutării în altă localitate. Este, aşadar, necesar ca părăsirea nevoită sau forţată, de către persoana în cauză a localităţii sale, să fi fost consecinţa unor persecuţii etnice suferite de aceasta.
Prin urmare, pentru a stabili cu certitudine incidenţa prevederilor legale mai sus citate şi pentru a vedea, astfel, dacă recurentul era îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, trebuiau determinate, fără echivoc, cauza şi împrejurările schimbării domiciliului din comuna Vlaha, judeţul Cluj, în oraşul Cluj-Napoca.
Or, din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv acte şi declaraţiile martorilor C.M. şi F.A., nu reiese în mod concret vreo astfel de persecuţie, martorii limitându-se să susţină că intimatul-reclamant s-a refugiat ca urmare a cedării Ardealului de Nord, după Dictatul de la Viena.
Având în vedere că schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu aflat sub ocupaţie, în mod incorect şi peste dispoziţiile legale, instanţa de fond a apreciat că intimatul-reclamant este îndreptăţit la acordarea compensaţiilor legale.
În concluzie, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentinţa atacată şi, în fond va respinge, ca nefondată, acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 510 din 8 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul K.A, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 120/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
