ICCJ. Decizia nr. 116/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 116/2006
Dosar nr. 3087/2005
nr. 12729/1/2005
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 mai 2005, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, anularea hotărârii nr. 25967 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinţilor săi, din Bulgaria, în România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova, din 1940.
În considerarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000, prin sentinţa civilă nr. 313/CA din 10 iunie 2005, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ, iniţial învestit, a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Judecând în fond pricina în primă instanţă, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 288/CA din 1 septembrie 2005, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 25967 din 18 martie 2005, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 28 ianuarie 1942, dată la care părinţii săi erau strămutaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova, din anul 1940 şi a dobândit prin naştere, statutul de strămutat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de B.T.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, în condiţiile în care Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinţilor lor, iar intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres şi limitativ prin dispoziţiile legale sus-menţionate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, în art. 2, persoanelor strămutate le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi până la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de strămutat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor T.N., A.M. şi B.P., copia situaţiei de avere imobiliară rurală a lui HG şi copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 288//CA din 1 septembrie 2005, a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1260/2006. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
