ICCJ. Decizia nr. 123/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 123/2006
Dosar nr. 3202/2005
nr. 13186/1/2005
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 iunie 2005, reclamantul F.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, anularea hotărârii nr. 583 din 1 aprilie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i ateste calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că a efectuat stagiul militar în condiţiile prevăzute de Legea nr. 309/2002, însă pârâta a refuzat în mod nelegal să-i acorde drepturile compensatorii cuvenite, potrivit legii indicate.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 347 din 8 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat actul contestat şi a obligat pârâta să emită hotărâre, prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 27 mai 1954 - 26 noiembrie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu menţiunile din fişa de evidenţă militară şi din livretul militar, cu precaritatea evidenţelor privind unităţile din Direcţia Generală a Serviciului Muncii şi cu dispoziţiile Legii nr. 309/2002 şi ale Normelor metodologice nr. 1114/2002, elaborate în aplicarea legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi, susţinând, în esenţă, că intimatul-reclamant nu este îndreptăţit la acordarea drepturilor compensatorii, pentru că a efectuat stagiul militar în unitate a armatei şi nu în detaşamente de muncă al Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, cum impune legea.
Critica este fondată.
Este necontestat că intimatul-reclamant şi-a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 04303, din sistemul fostului Minister al Forţelor Armate, iar nu în cadrul unor detaşamente de muncă din sistemul fostei Direcţii Generale a Serviciului Muncii, structură civilă care a funcţionat fie în sistemul fostului Minister al Construcţiilor, în perioada 1950 - 1956, fie ca structură subordonată fostei Preşedinţii a Consiliului de Miniştri, în perioada 1956 - 1961.
Împrejurarea că intimatul, efectuând stagiul militar în unitatea militară arătată, în perioada respectivă, a prestat munci fizice, în calitate de „zidar", nu-l îndreptăţeşte să primească drepturile compensatorii acordate prin Legea nr. 309/2002, deoarece, potrivit art. 1 din această lege, beneficiază de prevederile acesteia, doar persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deşi excluderea de la prevederile acestei legi a persoanelor care au efectuat stagiul militar în aceeaşi perioadă, în cadrul unor unităţi de muncă aparţinând fostului Minister al Forţelor Armate, apare ca un tratament discriminatoriu, instanţa de fond nu putea ca, pe calea interpretării, să adauge la lege o categorie de persoane exclusă de legiuitor.
În concluzie, recursul va fi admis, se va modifica în tot sentinţa atacată, în sensul că se va respinge, ca neîntemeiată, acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Mehedinţi împotriva sentinţei civile nr. 347 din 8 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul F.C., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 124/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
