ICCJ. Decizia nr. 124/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 124/2006
Dosar nr. 3223/2005
nr. 13272/1/2005
Şedinţa publică din data de 17 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 mai 2004, reclamantul D.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13210 din 1 martie 2004, emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, în calitate de soţ supravieţuitor al defunctei D.A.
În motivare, reclamantul a arătat că este îndreptăţit la acordarea drepturilor legale compensatorii, întrucât soţia sa, în prezent decedată, după Dictatul de la Viena, a fost nevoită să se refugieze din motive etnice, din satul Poiana, în localitatea Mesereac, judeţul Alba, apoi în satul Băgău, comuna Lopade, judeţul Alba.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 855 din 23 iunie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul contestat şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de soţ supravieţuitor, în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004, reţinând că soţia reclamantului a fost nevoită să părăsească, împreună cu familia, localitatea de domiciliu, motivat de evenimentele tragice care au avut loc în august - septembrie 1944, cărora le-au căzut victime locuitorii din zona Turda.
Recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sus-menţionatei sentinţe a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2489 din 13 aprilie 2005, sentinţa fiind casată, cu consecinţa respingerii pe fond a acţiunii.
Instanţa de control judiciar a reţinut că părăsirea localităţii de domiciliu (Poiana), în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945, de către soţia intimatului-reclamant, nu poate fi asimilată unui refugiu din motive etnice, atâta timp, cât din listele eliberate de Arhivele Naţionale rezultă că localitatea Poiana, judeţul Cluj, se afla sub administraţia Statului român.
La data de 20 iunie 2005, reclamantul D.N. a formulat o nouă acţiune, solicitând, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, reanalizarea cererii sale depuse la această autoritate, în vederea stabilirii calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/200, ca soţ supravieţuitor, ţinând cont de o nouă dovadă obţinută de la Arhivele Statului Cluj, din care reiese că localitatea Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, precum şi de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 525 din 14 septembrie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 13210/2004 şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de soţ supravieţuitor al decedatei D.A., ce face parte din categoria persoanelor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de art. 3 din lege.
Instanţa a reţinut că refuzul dat de pârâtă, prin adresa nr. 61139 din 10 mai 2005, de a reanaliza a doua cerere a reclamantului, nu este legal şi de aceea a procedat la reexaminarea acesteia, în raport cu toate probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) şi ale art. 3 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei din urmă sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susţinut că instanţa a apreciat eronat că actul contestat este hotărârea nr. 13210/2004, când, în realitate, s-a atacat răspunsul nr. 61139 din 10 mai 2005, prin care i s-a respins intimatului-reclamant, cererea de revizuire a hotărârii nr. 13210/2004.
Că, pe fondul cauzei, soluţia instanţei este greşită, întrucât schimbul de domiciliu dintr-o localitate aflată sub ocupaţie, doar în perioada 5 septembrie 1944 - 5 octombrie 1944, nu poate fi considerat refugiu din considerente etnice, aşa cum impune Legea nr. 189/2000.
Recursul se va admite, în sensul şi pentru considerentele care se vor expune în continuare.
Într-adevăr, obiectul acţiunii în prezentul ciclu procesual îl constituie legalitatea actului emis de recurenta-pârâtă, prin care aceasta i-a respins intimatului-reclamant, cererea de revizuire a dosarului, formulată în temeiul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 189/2000.
În mod eronat, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la hotărârea nr. 13210 din 25 mai 2004, cu privire la care există autoritate de lucru judecat, conform dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
Depăşindu-şi limitele învestirii, respectiv obiectul acţiunii stabilit prin cererea de chemare în judecată, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.
În concluzie, Curtea va admite recursul pârâtei, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, urmând ca, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, instanţa să stabilească legalitatea răspunsului autorităţii recurente de a reanaliza cererea intimatului, precum şi dacă se impune sau nu, revizuirea hotărârii nr. 13210/2004.
Dezlegarea dată recursului face inutilă examinarea motivelor de recurs vizând fondul cauzei, care vor fi analizate ca apărări, de către instanţa de fond, după casare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 525 din 14 septembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 128/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire → |
|---|
