ICCJ. Decizia nr. 128/2006. Contencios. Revizuire. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 128/2006
Dosar nr. 1417/2005
nr. 6068/1/2005
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2006
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3 din 27 ianuarie 2003, Colegiul jurisdicţional al Curţii de Conturi a admis cererea formulată de Secţia de Control Financiar Ulterior, cu nr. 14416 din 25 septembrie 2002, stabilind în sarcina SC M.I. SA Bucureşti (în prezent SC M. SA Bucureşti), obligaţia de plată a amenzii civile în valoare de 500.000 lei pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data scadenţei - 13 septembrie 2002 şi până la data pronunţării hotărârii.
De asemenea, au fost instituite măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile, imobile şi a oricăror venituri ale societăţii, în limita amenzii aplicate, calculată la suma de 67.000.000 ROL, pe perioada 13 septembrie 2002 - 27 ianuarie 2003 şi, în continuare, până la îndeplinirea obligaţiei prevăzute în procesul-verbal nr. 47033 din 25 septembrie 2002.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 343 din 23 mai 2003, a respins, ca nefondat, recursul jurisdicţional declarat de SC M.I. SA Bucureşti împotriva sentinţei.
Şi această ultimă hotărâre a fost atacată cu recurs de către societatea comercială.
Prin Decizia nr. 2473 din 12 aprilie 2005, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul, ca nefondat.
S-a reţinut, în esenţă că, deşi societatea comercială este privatizată în baza contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 121 din 19 octombrie 1993, controlul exercitat de organul Curţii de Conturi are caracter legal, întrucât vizează perioada anterioară privatizării. Obiectul controlului a constat în verificarea modului în care au fost aplicate dispoziţiile legale referitoare la urmărirea şi încasarea sumelor de bani prevăzute din creanţele externe ale României, la societăţile comerciale care au derulat activităţi de export, înainte şi după 1989, precum şi în nota anexă la hotărârea nr. 102 din 29 august 2002 a Plenului Curţii de Conturi.
S-a apreciat, totodată, că societatea comercială nu a făcut dovada prezentării documentelor solicitate în temeiul art. 4 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, cu adresa nr. 1586 din 10 septembrie 2002, astfel încât, faţă de abaterea constatată prin procesul-verbal, sancţiunea amenzii civile aplicate se justifică.
La data de 11 mai 2005, SC M.I. SA Bucureşti a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2473 din 12 aprilie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Revizuienta a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., susţinând că hotărârea cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, cum ar fi:
- efectul Deciziei nr. 463/2003 a Curţii Constituţionale, asupra litigiului de faţă;
- constatarea nulităţii procesului-verbal nr. 14416/2002, încheiat în data de 25 septembrie 2002;
- limitarea penalizării la data pronunţării deciziei nr. 343 din 23 mai 2003 a Curţii de Conturi.
În opinia revizuientei, dispozitivul deciziei contestate nu se poate aduce la îndeplinire, întrucât după data de 19 ianuarie 2004, data publicării în Monitorul Oficial, a Deciziei nr. 463/2003 a Curţii Constituţionale, Curtea de Conturi nu mai putea efectua controlul asupra acestei societăţi comerciale şi, pe cale de consecinţă, nu mai curg nici penalităţi.
Revizuienta a mai susţinut că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 pct. c din Legea nr. 94/1992, trebuia avută în vedere de către instanţa de control judiciar, după cum aceasta trebuia să ţină seama că, în raport cu prevederile art. 128 şi art. 129 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, controlorul financiar, care a întocmit procesul-verbal din 25 septembrie 2002, nu avea competenţa să stabilească şi să constate o abatere în sarcina sa, deoarece această societate comercială nu face parte dintre persoanele juridice la care se referă art. 4 alin. (2) din lege.
Pe de altă parte, s-a afirmat că în faţa instanţei de recurs, s-a solicitat, în subsidiar, ca penalizarea de 500.000 lei, prevăzută de art. 128 din Legea nr. 94/1992, să fie stabilită până la data pronunţării deciziei nr. 343/2003, întrucât Curtea de Conturi nu a mai solicitat, în temeiul deciziei sus menţionate, efectuarea unui nou control.
Cererea de revizuire nu este întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere, dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire.
Afirmaţia revizuientei, potrivit căreia, prin Decizia nr. 463/2003, a Curţii Constituţionale, Curtea de Conturi nu mai are competenţa controlului asupra sa, ar însemna că nu se poate aduce la îndeplinire dispozitivul soluţiei nr. 3/2003, a Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, nu poate fi asimilată cerinţelor exprese prevăzute de art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
Prevederile art. 322 pct. 1 C. proc. civ., vizează situaţiile în care dispozitivul hotărârii atacate cuprinde dispoziţii contradictorii, astfel încât este necesar să se pună de acord toate soluţiile pronunţate, ceea ce, evident, nu este cazul în speţă.
A da posibilitatea părţilor de a se plânge aceleiaşi instanţe care a pronunţat hotărârea, de modul în care a aplicat dispoziţiile legale şi a stabilit raporturile între părţi, ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac, ceea ce este ilegal.
De asemenea, nici susţinerea potrivit căreia instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri cerute, nu poate fi invocată, atâta timp, cât ele au fost analizate la pronunţarea soluţiei.
Din motivarea amplă a deciziei nr. 2473/2005, a cărei retractare se solicită, rezultă că apărările invocate de SC M.I. SA Bucureşti, formulate atât pe fond, cât şi pe cale de excepţie, în cadrul recursului declarat împotriva deciziei nr. 343/2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, au fost examinate de către instanţa de control judiciar.
Întrucât instanţa de recurs a stabilit fără echivoc atât legitimitatea controlului, cât şi regularitatea învestirii Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, cu soluţionarea cererii, precum şi legalitatea actelor administrative emise în cauză, împrejurarea că în considerentele deciziei nu s-au făcut referiri exprese la aspectele invocate de către revizuientă, nu se încadrează în cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., pentru admiterea cererii de revizuire.
Faţă de considerentele expuse, rezultă că, în cauză, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ. şi cererea de revizuire urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC M.I. SA Bucureşti (în prezent SC M. SA Bucureşti) împotriva deciziei nr. 2473 din 12 aprilie 2005, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 148/2006. Contencios → |
|---|
