ICCJ. Decizia nr. 1213/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1213/2006
Dosar nr. 4014/2005
nr. 16426/1/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, SC P. SRL Măcin a chemat în judecată A.R.R., SC C.C. SRL şi SC A. SRL, pentru ca instanţa să dispună anularea deciziei nr. 16872/2003, emisă de A.R.R., a licenţelor acordate de prima pârâtă, celor două societăţi, pentru traseul Tulcea - Bucureşti şi Bucureşti - Tulcea şi obligarea la plata unor despăgubiri materiale.
În motivarea cererii a arătat faptul că a participat la o licitaţie, pentru obţinerea licenţelor de transport pe rutele arătate, organizată de A.R.R., pe care a pierdut-o nejustificat, fiind câştigată de societăţile pârâte.
Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 9 octombrie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admisă excepţia invocată de pârâtă, cu privire la neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii şi respinsă acţiunea, pentru acest motiv, instanţa reţinând faptul că reclamanta nu s-a adresat anterior sesizării instanţei, autorităţii emitente a actului administrativ contestat.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, SC P. SRL Măcin, criticând soluţia pronunţată, ca nelegală şi netemeinică, arătând că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea formulată pe cale de excepţie, deoarece la data de 23 iunie 2003 a atacat Decizia emisă de A.R.R., cerere la care a primit răspuns negativ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 928 din 15 februarie 2005, a admis recursul formulat, a casat Decizia instanţei de fond şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, pentru soluţionarea fondului.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut faptul că reclamanta a efectuat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, adresându-se la data de 21 iunie 2003, A.R.R., cu o contestaţie, care a fost respinsă şi s-a comunicat acest răspuns, reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 1570 din 20 septembrie 2005, a Curţii de Apel Bucureşti, a fost respinsă acţiunea reclamantei, instanţa reţinând, în esenţă, faptul că reclamanta nu a arătat şi nici nu a dovedit în ce a constat nelegalitatea procedurii de atribuire a licenţelor pe traseele arătate, în modalitatea electronică utilizată de A.R.R.
Şi împotriva acestei ultime sentinţe a formulat recurs, societatea comercială reclamantă, care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar susţinând, în esenţă, critici care vizează netemeinicia hotărârii pronunţate şi a actului administrativ atacat, referitoare la acordarea punctajelor pentru cele două societăţi comerciale pârâte concurente.
Astfel, susţine reclamanta, cu ocazia licitaţiei electronice organizate la data de 18 iunie 2003, societăţile comerciale concurente au fost avantajate la punctajele acordate, astfel că, în urma licitaţiei, au fost declarate câştigătoare şi le-au fost eliberate licenţe de execuţie pentru traseele respective.
Mai susţine că, în perioada anterioară, cele două societăţi comerciale concurente nu au respectat prevederile regulamentare şi tehnice privind efectuarea activităţilor de transporturi rutiere.
Prin întâmpinarea depusă, A.R.R. a cerut anularea recursului, ca nemotivat, criticile invocate neregăsindu-se în cazurile enumerate limitativ la art. 304 C. proc. civ., iar în subsidiar, a cerut respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Societăţile comerciale pârâte au depus întâmpinare şi, respectiv, concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea recursului, susţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a concurat împreună cu societăţile comerciale intimate, la licitaţia publică efectuată prin mijloace electronice, potrivit prevederilor OG nr. 20/2002, organizată în luna iunie 2003, în urma căreia cele două societăţi comerciale concurente au fost declarate câştigătoare şi le-au fost emise licenţele de execuţie pentru traseele Tulcea - Bucureşti şi Bucureşti - Tulcea.
Este adevărat că, atât în faţa instanţei de fond, ca şi prin recursul de faţă, recurenta-reclamantă a arătat că cele două societăţi comerciale nu au fost depunctate, pentru că, în perioada anterioară, pentru aceleaşi trasee, nu au respectat condiţiile regulamentare şi tehnice ale licenţelor anterioare, astfel că punctajul acordat pentru licitaţia din luna iunie 2003, este incorect, dar nu a probat susţinerile respective.
Astfel, aşa cum reţine în mod judicios instanţa de fond, punctajele acordate SC A. SRL şi SC C.C. SRL au fost corect stabilite în conformitate cu Normele metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, în vigoare la data respectivă.
În concluzie, recursul va fi respins ca nefondat, hotărârea instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC P. SRL Măcin împotriva sentinţei civile nr. 1570 din 29 septembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1212/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1215/2006. Contencios. Anulare act... → |
|---|
