ICCJ. Decizia nr. 1215/2006. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1215/2006
Dosar nr. 1949/2005
nr. 8181/1/2005
Şedinţa publică din 11 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 22 mai 2005 şi precizată ulterior, Consiliul Local al comunei Teremia Mare au solicitat ca, în contradictoriu cu Comisia specială de retrocedare a unor bunuri şi imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi cu Episcopia Romano Catolică din Timişoara, să se dispună anularea deciziei nr. 219 din 5 aprilie 2004, emisă de prima pârâtă, ca nelegală.
Prin actul administrativ mai sus menţionat s-a dispus retrocedarea către pârâta secundă, a nudei proprietăţi, a imobilului compus din construcţie şi terenul aferent, situat în comuna Teremia Mare, judeţul Timiş, înscris în C.F. la nr. 1494, nr. top 219-221.
Reclamanţii şi-au motivat acţiunea, arătând că imobilul în litigiu face parte din domeniul public de interes comunal, fiind înscris în lista bunurilor publicată în M. Of. nr. 699 bis/24.09.2002. Ca atare, fiind vorba de un bun inalienabil, imprescriptibil şi insesizabil, acesta nu putea face obiect al retrocedării.
S-a precizat că imobilul respectiv a fost preluat de la Fondul Şcolar D.S.M. din Teremia Mare, iar Episcopia Romano-Catolică Timişoara nu a făcut dovada calităţii de succesoare a acelei instituţii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 123/PI din 7 aprilie 2005, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
În esenţă, instanţa a reţinut că pârâta Episcopia Romano-Catolică Timişoara nu a făcut dovada dreptului pretins, actele depuse în dosar atestând faptul că anterior Decretului nr. 176/1948, bunul imobil a aparţinut Fondului Şcolar D.S.M., fiind dobândit prin donaţie.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, pârâtele.
În cadrul unei critici care se regăseşte în ambele recursuri, s-a susţinut că în mod eronat, prima instanţă a respins excepţia invocată privind lipsa capacităţii procesuale pasive a Primăriei comunei Teremia Mare şi a Consiliului Local comunal. Că, nefiind persoane fizice sau juridice, atât primarul, cât şi consiliul local nu au capacitate procesuală activă în contenciosul administrativ.
În opinia recurentelor, situaţia este similară şi în ce priveşte primăria, având în vedere că potrivit art. 91 din Legea nr. 215/2001, a administraţiei publice locale, aceasta constituie o structură funcţională cu activitate permanentă (în a cărei componenţă intră primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, împreună cu aparatul propriu de specialitate al consiliului local) care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.
Motivul de casare este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 121 din Constituţia României, revizuită şi art. 21 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale, comunale şi orăşeneşti, ca autorităţi deliberative şi primarii, ca autorităţi executive.
În sensul acestor reglementări legale, atât consiliul local, cât şi primarul nu sunt persoane juridice, ci organe ale acesteia, adică ale comunei, oraşului, municipiului, după caz.
Rezultă, aşadar, că are capacitate procesuală, numai colectivitatea teritorială locală, învestită cu personalitate juridică proprie şi care este reprezentată în justiţie prin unul dintre organele sale (primarul sau consiliul local), iar nu acestea din urmă, care sunt lipsite de personalitate juridică.
În calitatea lor de autorităţi ale administraţiei publice prin care se înfăptuieşte autonomia locală, primarul şi consiliul local dispun de o capacitate juridică proprie pe care, însă, o pot exercita doar în numele şi interesul persoanei juridice pe care o reprezintă.
Ori, în litigiul de faţă, nu s-a făcut dovada unei asemenea reprezentări şi nici a existenţei unei hotărâri din partea Consiliului local comunal, care să abiliteze Primăria comunei Teremia Mare, să ceară în justiţie anularea deciziei de retrocedare a nudei proprietăţi a unui bun imobil către Parohia Romano-Catolică din Sânnicolaul Mare.
Se apreciază, deci, că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit excepţia invocată de pârâta secundă, prin întâmpinare şi că în realitate, acţiunea în anulare a actului administrativ a fost formulată de persoane lipsite de capacitate procesuală activă.
Ţinând seama de aceste considerente, care fac de prisos analiza celorlalte susţineri ale recurenţilor din motivele de casare scrise, urmează a se admite recursurile.
Pe cale de consecinţă, va fi modificată sentinţa, în sensul respingerii acţiunii introduse de reclamanţii Primăria comunei Teremia Mare, prin Primarul său şi Consiliul Local al comunei Teremia Mare.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România de pe lângă Guvernul României şi Episcopia Romano Catolică Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 123/PI din 7 aprilie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi respinge acţiunea formulată de reclamanţii Primăria Teremia Mare şi Consiliul Local Teremia Mare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1213/2006. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1226/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
