ICCJ. Decizia nr. 1257/2006. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1257/2006
Dosar nr. 3963/2005
nr. 16221/1/2005
Şedinţa publică din 12 aprilie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 6 septembrie 2005, la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.D., în calitate de soţie supravieţuitoare după soţul său S.I., a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Dolj, anularea hotărârii nr. 10676 din 5 august 2005, emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada aprilie 1953 - februarie 1956.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că, în perioada aprilie 1953 - februarie 1956, soţul său a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, situaţie ce rezultă din livretul militar depus, în copie, la dosar, precum şi din fişa de evidenţă eliberată, în copie, de U.M. 02405 Piteşti.
Prin sentinţa nr. 427 din 14 octombrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei S.D., în calitate de soţie supravieţuitoare a lui S.I., a anulat hotărârea nr. 10676 din 5 august 2005, a Casei Judeţene de Pensii Dolj, a obligat-o pe pârâtă să emită o hotărâre, prin care să acorde reclamantei S.D., în calitate de soţie supravieţuitoare a lui S.I., drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada aprilie 1953 - februarie 1956, începând cu 1 august 2005.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de Apel Craiova a reţinut, în esenţă, că reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 309/2002, întrucât din livretul militar şi fişa de evidenţă rezultă că, în perioada aprilie 1953 - februarie 1956, soţul său a fost „mână de lucru", reţinându-se, astfel, că soţul reclamantei nu a avut calitatea de soldat în armată, ci a fost folosit la muncă, iar în perioada respectivă, în afara Detaşamentelor Serviciului Muncii au existat şi unităţi militare în care tinerii nu erau soldaţi, ci satisfăceau stagiul militar la muncă. Totodată, instanţa de fond a reţinut că lipsa unor evidenţe certe privind unităţile din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, reprezintă o realitate şi nu poate constitui cauză de pierdere a drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate, în termenul legal, a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, arătând, în principal, că s-a dovedit din răspunsurile U.M. 02405 Piteşti şi cele ale Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, că în aceste evidenţe ale detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, nu figurează unităţile militare la care au fost încorporaţi unii dintre solicitanţi, existând doar două unităţi militare care au făcut parte din aceste detaşamente - U.M. 0348 Constanţa şi U.M. 03488 Constanţa, astfel că instanţa, în mod neîntemeiat, a pronunţat o hotărâre printr-o interpretare care lărgeşte sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de raţiunile avute în vedere de legiuitor.
De asemenea, recurenta-pârâtă a arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a reţinut în motivare precaritatea evidenţei detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S.D., în calitate de soţie supravieţuitoare după soţul său S.I., a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, întrucât, în perioada aprilie 1953 - februarie 1956, a efectuat stagiul militar la detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, aşa cum prevede art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961".
Astfel, intenţia legiuitorului a fost de a acorda beneficiul drepturilor reparatorii, persoanelor care au efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă, iar nu în cadrul unităţilor militare, motiv pentru care va fi primită critica recurentei-pârâte, în sensul că, prin sentinţa civilă pronunţată, instanţa de fond a lărgit sfera de aplicare a Legii nr. 309/2002, dincolo de raţiunile avute în vedere la elaborarea şi adoptarea actului normativ în cauză.
Direcţia Generală a Serviciului Muncii, din care făceau parte detaşamentele de muncă la care face referire Legea nr. 309/2002, este o instituţie civilă care nu făcea parte din Ministerul Forţelor Armate, aşa cum reiese din adresa nr. A/452 din 4 martie 2003, a Ministerului Apărării Naţionale.
De altfel, este de necontestat şi rezultă chiar din susţinerile formulate prin cererea de chemare în judecată, faptul că unităţile militare respective nu făceau parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, astfel că urmează a fi primită şi critica referitoare la greşita invocare de către instanţa de fond, a precarităţii evidenţei detaşamentelor muncii.
În acelaşi sens, se reţine că, întemeiat, recurenta-pârâtă a invocat Decizia nr. 213/2004 a Curţii Constituţionale, din motivarea căreia reiese faptul că indemnizaţia şi drepturile acordate prin Legea nr. 309/2002 reprezintă „o compensaţie parţială pentru privaţiunile suferite de persoanele obligate să efectueze stagiul militar în condiţii deosebite", respectiv „în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961", prin asigurarea unui tratament juridic specific acestei categorii.
Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că, în mod greşit, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 309/2002, în cazul în care solicitantul a efectuat stagiul militar în cadrul unor unităţi militare aparţinând Ministerului Forţelor Armate, iar nu Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, lărgind sfera de aplicare a legii, fără a lua în considerare raţiunile avute în vedere de legiuitor şi cele statuate de Curtea Constituţională.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 312 şi 314 C. proc. civ., recursul va fi admis, va fi modificată sentinţa atacată şi pe fond se va respinge acţiunea reclamantei S.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 427 din 14 octombrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea reclamantei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 aprilie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2006. Contencios. Recurs la declinare de... | ICCJ. Decizia nr. 1259/2006. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
