ICCJ. Decizia nr. 154/2006. Contencios. Refuz nejustificat răspuns. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 154/2006
Dosar nr. 3078/2005
nr. 12692/1/2005
Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 februarie 2005 şi precizată prin cererile depuse la 30 martie 2005 şi la 15 iunie 2005, reclamanta Asociaţia C.F. a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să-i răspundă la petiţia înregistrată la 28 decembrie 2004 şi prin care a cerut comunicarea informaţiilor de interes public privind fondurile destinate românilor din nordul Bucovinei.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că scopul statutar al asociaţiei include şi sprijinul cultural către românii din nordul Bucovinei, ceea ce justifică obţinerea informaţiilor de interes public solicitate pârâtului în baza Legii nr. 544/2001, însă cererea sa nu a fost soluţionată în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea petiţiei.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 226 din 15 iunie 2005, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să răspundă cererii reclamantei din data de 23 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că este întemeiată cererea formulată de reclamantă, în baza Legii nr. 544/2001, pentru că pârâtul nu a comunicat informaţiile de interes public solicitate şi nici refuzul motivat de comunicarea acestora.
Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal, a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
În primul motiv de recurs, s-a invocat necompetenţa materială a instanţei de fond, cu motivarea că, litigiul s-a judecat în baza Legii nr. 544/2001, care în art. 22 prevede expres competenţa tribunalului, astfel încât hotărârea Curţii de Apel Suceava a fost pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe.
În temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia dată excepţiei privind lipsa calităţii sale procesuale pasive şi a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile constituţionale şi ale Legii nr. 90/2001, deoarece s-a constatat calitatea procesuală a Guvernului României, ca organ deliberativ, fără a se avea în vedere că pentru soluţionarea petiţiilor adresate Primului-Ministru funcţionează Cancelaria Primului-Ministru, ca structură cu personalitate juridică.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Acţiunea formulată de reclamantă are ca obiect comunicarea unor informaţii de interes public şi instanţa de fond a calificat corect natura litigiului, stabilind că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Deşi reclamanta a indicat ca temei juridic al cererii sale, şi art. 1 din Legea nr. 29/1990, instanţa de fond a reţinut corect că informaţiile solicitate sunt de interes public şi că, procedura de comunicare a acestora este reglementată de Legea nr. 544/2001, ca lege specială. De altfel, şi petiţia înregistrată la Guvernul României, la 28 decembrie 2004, a fost formulată de reclamantă în baza Legii nr. 544/2001, aşa după cum rezultă din copia depusă la dosar.
Faţă de cauza juridică a pricinii, se constată, însă, că este nelegală, hotărârea instanţei de fond, care a fost pronunţată cu încălcarea competenţei instanţei prevăzută expres în legea specială.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale prevăzute de această lege, poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice.
În consecinţă, instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile legii speciale referitoare la competenţa materială şi a apreciat greşit că sunt aplicabile normele generale de competenţă în materie de contencios administrativ, cuprinse în art. 3 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite prezentul recurs şi în baza art. 304 pct. 3 şi art. 313 C. proc. civ., va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Suceava. În raport cu soluţia dată acestui prim motiv de casare, nu se mai impune a fi examinate celelalte critici formulate în recurs şi care urmează a fi avute în vedere la judecarea cauzei de către tribunal, competent să se pronunţe în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 226 din 15 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Suceava.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1324/2006. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1683/2006. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
